miercuri, 29 iunie 2011

Pelişor - Sibiu

Plecând dinspre Agnita spre Mediaş, mi s-a părut foarte ciudat să intru într-un sat numit Pelişor, precum cunoscutul castel de pe Valea Prahovei. Am oprit în dreptul casei din imagine pentru că pe deal observasem ceva cu totul deosebit: un mic conac alb în stil neogotic. Va urma...

Pelişor- Sibiu

Departing from Agnita towards Mediaş, I entered a village named Pelişor, named like the well known castle on Prahova Valley. I stopped my car next to the house pictured here because I had noticed a small and unusual neo-Gothic house up on a hill. To be continued...

luni, 27 iunie 2011

Muzeul Văii Hârtibaciului - Agnita

În Agnitase află pe strada principală Muzeul Văii Hârtibaciului, pe care eu am avut ghinionul de a-l prinde închis, fiind în reorganizare/inventar (ghinioane de turist, pentru că planificasem special să nu merg la Agnita lunea, zi când muzeele sunt închise).
Acum el este din nou deschis, într-un adevărat palat baroc de tip transilvănean, cu poartă de lemn înaltă şi acoperiş în dublă pantă. Vi-l recomand, fiind un mic muzeu despre un colţ de ţară deosebit de pitoresc.

The Museum of Hârtibaci Valley - Agnita

The Museum of Hârtibaci Valley is in the main road in Agnita. I had the bad luck of finding it temporarily closed. It is now open again at normal hours (closed on Mondays like all museums in Europe). I recommend it if you want to find out more precise information about this corner of Romania.

vineri, 24 iunie 2011

Biserica fortificată Agnita

La Agnita am ajuns într-o zi de duminică, după prânz. Era căldură şi soarele bătea dinspre direcţia cea mai bună pentru fotografiat biserica (de pe pod). Ghinion suplimentar: nu a fost cu putinţă să găsim persoana cu cheia, nici preotul, nici ajutorul său.
În zilele noastre biserica nu mai arată a fi prea fortificată. Oraşul dezvoltându-se, s-a renunţat probabil la ziduri, nu însă şi la turnuri. Numărul şi mărimea lor sunt mărturia bogăţiei breslelor care le-au creat. Din nefericire, nu am putut intra...de data asta, dar după părerea mea merită văzută şi de afară. Silueta ei este specială, iar locuitorii par să îşi fi dat seama de acest lucru, de vreme ce la intrarea în oraş este afişată cu mândrie.

Agnita fortified church

I arrived in Agnita in a Sunday afternoon, after mass. It was hot and the sun was shining from the best direction to take picture (I was on the pedestrian bridge). Another stroke of bad luck: the priest was out of town, so no key to visit the fortified church. It doesn't look so fortified now... probably the inhabitants tore down some of the walls when they were no longer needed. Luckily, they kept the towers. Their numbers and size are a terstimonial to the weath of the guilds that built them. However, even from the outside, Agnita fortified church is impressive, it is the town's symbol and it is proudly displayed at it's entrances.


miercuri, 22 iunie 2011

Agnita

Fiind de fel din zona Sibiului, în copilărie am tot auzit de Agnita. Mi se părea un loc simpatic, misterios.
Anii au trecut şi având de gând să vizitez bisericile fortificate săseşti din zonă, am realizat că Agnita e chiar în centrul perimetrului Sibiu-Mediaş-Sighişoara-Braşov (şi nu departe de centrul geografic al României - Dealu Frumos). Am citit că au şi un muzeu: Muzeul Văii Hârtibaciului. Mi-am spus atunci că musai trebuie să vizitez orăşelul, care trebuie să fie o adevărată placă turnantă a zonei, turistic şi cultural.
Mă tot întrebam cu ce se deosebeşte Agnita de alte aşezări din zonă. De ce ea a ajuns orăşel iar restul au rămas sate? Răspunsul se poate găsi în faptul că încă din evul mediu Agnita avea dreptul de a ţine târg şi, fiind la răscruce de drumuri, s-a dezvoltat. Ulterior, o cale ferată îngustă a legat Agnita de Sibiu şi Sighişoara. Astăzi necirculată, "Asociaţia Prietenii Mocăniţei" încearcă să reînfiinţeze linia spre Sibiu în scop turistic. Ajutaţi de autorităţile publice, sunt convins că un asemenea demers ar avea succes.
Experienţa mea la Agnita nu s-a ridicat la aşteptările, foarte mari, ce-i drept, pe care le aveam. Am avut şi un pic de ghinion. Tentativa de a vizita biserica a fost zădărnicită într-o vânătoare nefructuoasă (una din puţinele) după cheie. Era duminica după slujbă, preotul şi ajutorul său erau plecaţi din sat cu obligaţii.
Muzeul Văii Hârtibaciului era şi el închis pentru reorganizare. De afară clădirea e superbă, cu acoperiş ardelenesc cu pantă frântă, aşa cum îmi plac mie.
Nu mai rămânea decât să admir liniştea asurzitoare de pe strada principală a burgului. Frumoase case, toate înşirate cuminţi, nici renovate dar nici degradate. O atmosferă îngheţată în timp şi cu mare potenţial de valorificare în folosul celor care fug de nebunia marilor oraşe. Când s-o redeschide muzeul, când o fi biserica deschisă şi cu informaţii clare privind unde se găseşte cheia (cum e la Câlnic) şi când o să se refacă Mocăniţa, Agnita va rupe gura târgului, ca să îmi permit un mic joc de cuvinte. Dacă Sighişoara şi Mediaş au reuşit, de ce nu ar reuşi şi ea?

Agnita

I always heard in my childhood of Agnita and it sounded to me like a mysterious and interesting place.
The years have passed and when I wanted to visit the Saxon fortified churches, I realised Agnita is right in the middle of the Sibiu-Mediaș-Sighișoara-Brașov perimeter. It is not far from Romania's geographical center - Dealu Frumos, and also has a museum: Muzeul Văii Hârtibaciului . I thought Agnita would be a real strategic knot for visiting the area.
I was wondering why Agnita grew into a town and the rest of the places around it are mere villages. Maybe because ever since the Middle Ages Agnita had a fair and later it also got a small gauge railroad linking it to Sibiu and Sighișoara. Nowadays it is closed, but there is an association, Friends of the Mocănița (Asociația Prietenii Mocăniței) that are trying to put it back on track, so to speak. Public authorities should help them in this endeavour.
My experience in Agnita did not meet my very high expectations. I also had a bit of bad luck. I was unsuccesfull in finding the man with the key to the fortified church (a rare occurance). The Museum of Hârtibaci Valley was closed for inventory so I could only admire the exterior of this fine example of Transylvanian architecture. I was left to observe the deafening silence of the main road of this sleepy burg. Rows of nice houses, neither restored, nor in bad shape. A small town frozen in time, with a lot of potential for tourism, by its location. The museum shall reopen (it is open now), maybe someone shall put a sign with where the key is foud, like in Câlnic and someday flocks of tourists shall take the railway, making Agnita a success story like the larges cities of Mediaș and Sibiu, so close to it.



miercuri, 15 iunie 2011

Constanţa - clădiri de cult

Dobrogea este pamantul romanesc cu cel mai mare contrast de populatii, etnii, religii si obiceiuri. Ca si alt tinut care astazi nu mai este in componenta Romaniei, Bugeacul, a fost timp de sute de ani un colt al Imperiului Otoman expus invaziilor dar totodata, aflat la Dunare si mare, deschis comunicatiilor si comertului. Au fost colonizati in Dobrogea pana si nemti (precum la Malcoci), iar nordul provinciei mai are o populatie de rusi lipoveni sau ucrainieni.
Oglinda a acestei diversitati, la Constanta gasiti 4 cladiri de cult impunatoare, corepsunzand a 4 religii: musulmana, iudaica, crestin ortodoxa si catolica.
Moscheea cea mare a fost construita in timpul domniei lui Carol I, in 1910-1912, ca un semn de pretuire si respect pentru comunitatea musulmana din Dobrogea care nu a fost asuprita dupa Razboiul de Independenta. De fapt la Expozitia Regala Jubiliara din 1906 ce marca 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, pavilionul Dobrogei era in forma de ... moschee. Se pare ca romanii au fost foarte decomplexati fata de minoritatea musulmana, stiind probabil ca Imperiul Otoman nu mai avea cum sa puna in pericol iesirea Romaniei la mare ci doar eventual... Bulgaria.
Cladirea are atat elemente orientale (stuc, ceramica, faianta) cat si neoromanesti, intr-o simbolica imbinare reusita de arhitectul Victor Stephanescu (arhitectul bisericii Anglicane din Bucuresti). Constanta mai are si alte moschei, mai vechi si mai mici.
O alta comunitate vechi si importanta a Constantei sunt evreii. La inceputul secolului 20 a fost construita Sinagoga Mare. Din nefericire, comunitatea evreiasca a decazut si la fel ca si la Bucuresti sau alte orase, sinagoga este in stare proasta. De fapt la Constanta situatia e chiar foarte grava, acoperisul lacasului de cult fiind cazut iar monumentul fiind amenintat cu disparitia.
Sute de ani in urma, inaintea venirii turcilor, Dobrogea era crestina, ortodoxa. A redevenit dupa 1877. Imediat (1883), a inceput constructia unei impunatoare catedrale in stil neobizantin, dupa planurile arhitectilor Alexandru Orascu (autorul Universitatii de la Bucuresti) si Benes. Decoraţia interioară: arh. Ion Mincu, fondatorul stilului arhitectural neoromânesc. Pictura, superba, este de George Demetrescu Mirea. Hramul: Sfintii Petru si Pavel. Oare de ce nu a fost ales Hramul Sfantului Andrei, crestinatorul Scitiei Minor si, extrapoland, al tuturor mealugurilor romane?
Constanta are si o Biserica Catolica impresionanta, numita Sfantul Anton de Padova, construita in perioada interbelica. Este o minunata imitatie a bisericilor florentine medievale, dupa modelul carora a fost construita si Biserica Italiana din Bucuresti.
Pentru a infatisa aceste minunatii, am facut o exceptie de la regula mea de a pune maxim 3 poze per postare.

Constanţa - places of worship

Dobrogea is the Romanian region with the most diversity: ethnic, religious, folklore. Like another European region, today no longer part of Romania, the Budjak, Dobrogea was for centuries a corner of the Ottoman Empire. It was in the path of major foreign invasions but also a commercial zone, close to the Danube and the Black Sea.
Mirror of this diversity, Constanța has 4 impressive worship buildings corresponding to 4 religions: Muslim, Jewish, Christian Orthodox and Catholic.
The Great Mosque was built in the reign of King Carol I in 1910-1912. It was a sign of respect to the Muslim population of Dobrogea. After the War of Independance (1877-1878) they were well treated and in fact Dobrogea was represented by a mosque at the 40 Years Jubilee in 1906. Romanians had no complex towards the Muslim minority, they knew the Ottoman Empire would never again be strong enough to challenge Romania. The southern neighbour was now Bulgaria and they did have for some time their eyes on the whole Dobrogea.
The building has oriental decorations (stucco, ceramic) and Neo-romanian architectural details. This symbolic combination was performed by architect Victor Stephanescu, who also built the Anglican church in Bucharest. Contanța also has other smaller and older mosques.
Another old comunity in Constanța are the Jews. The Great Synagogue was built at the beginning of the 20th century. Unfortunately the Jewish Community shrank and like in other Romanian cities, the Synagogue is now in poor shape.
Hundreds of years ago, before the arrival of the Ottomans, Dobrogea was Christian Orthodox. It regained this satus after 1877 and very quickly, in 1883, the foundations were laid to an impressive cathedral. It was build in Neo-byzantine style by Alexandru Orăscu (who also built the Bucharest University) and Benes. Interior design: the founder of the Neoromanian architectural style, Ion Mincu. It was painted beautifully by George Demetrescu Mirea. Patron saints: Peter and Paul. Saint Andrew would have been a more logical choice: according to Christian tradition he baptised the population of Scythia Minor, the ancient name for Dobrogea.
Constanța also has a beautiful Catholic Cathedral: Saint Anthony of Padova, built between the World Wars. It is an exquisite imitation of medieval florentine churches. The Italian Church in Bucharest is another fine example.
I made a derogation from the 3 pictures rule that I follow so that I could show you this aspect of Constanţa.




marți, 14 iunie 2011

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa se află în Piaţa Ovidiu şi momentan arată cam şters. E în renovare (dar rămâne deschis şi şantierul nu interferează cu vizita) şi sunt multe dughene în faţă şi împrejurul lui care ar trebui luate. Starea jalnică a Pieţei Ovidiu nu-l ajută. Locul are un potenţial maxim, ca şi întreg centrul vechi, nevalorificat. Pavaj de piatră, flori, terase, locul ar putea arăta mult mai bine. Flori ar trebui puse şi la balconul muzeului de la care se vede atât de frumos marea.
Dar să vorbim despre muzeu.
Ca în multe alte cazuri, acest muzeu al oraşului Constanţa şi al Dobrogei spune totul despre zonă. Afli tot ce te interesează privind Dobrogea vizitând muzeul. Cel mai bine reprezentate sunt perioada Antichităţii şi momentul 1877, cum este şi normal, ultimul fiind deosebit de important pentru România, evident şi pentru Dobrogea şi locuitorii săi. Zona, un colţ pierdut al Imperiului Otoman, a prosperat după revenirea la România, populaţia mărindu-se masiv, construindu-se primul pod peste Dunărea de jos şi Constanţa, port modern (ambele de către inginerul Anghel Saligny) şi astăzi cel mai mare la Marea Neagră (al patrulea în Europa după Rotterdam, Anvers şi Mairseille). Deosebit de interesante sunt proclamaţiile autorităţilor române garantând libertatea şi bunurile locuitorilor indiferent de religie. De asemenea, există un panou fabulos cu chipurile generalilor care au luat parte la Războiul de Independenţă şi multe alte piese interesante.
La parter se află Tezaurul, cu ale sale piese de rezistenţă, cele mai frumoase sculpturi antice găsite în zonă. Vedetele incontestabile, Şarpele Glycon şi Zeiţa Fortuna, pe care am ales să vi le arăt aici. Primul a apărut pe vechea bancnotă de 10.000 de lei în anii '90. Aceşti zei "pâgâni" au fost ascunşi (îngropaţi) să fie feriţi de la distrugere de către creştini, care îşi impuseseră religia ca singura acceptată în Imperiul Roman. Aţi văzut filmul Agora?

The Constanţa National History and Archeology Museum
The National History and Archeology Museum is found in the main city square, Ovidiu Square, and for the moment the place looks dull. The edifice is in renovation, but it can still be visited. There are some objects cluttering the place in front of it and the square would need a major urban renovation.
This museum says everything about Constanţa and the Dobrogea region. It approaches in detail the Antiquity and the Romanian War of Independance, known at international level as the 1877-1878 Russo-Turkish War, event after which Dobrogea (or rather the geographical northern part of Dobrogea) reintegrated Romania as its vital exit to the Black Sea.
This region, formerly an isolated corner of the Ottoman Empire, prospered after 1878. Population grew exponentially, the first bridge over the Lower Danube was built at Cernavodă and a modern port was built and Constanţa (both by Romanian engineer Anghel Saligny). Constanţa today is still the biggest Black Sea port and fourth in Europe after Rotterdam, Anvers and Marseille.
You can see in the museum the Proclamations of Prince Carol I to the population of Dobrogea, guaranteeing their freedom and protection of all their posessions, regardless of their religion. There is also a panel showing the generals which fought in the War of Independance and scores of other interesting museum objects from that period.
On the ground floor there is the Treasure Room: exhibits made of gold and the best preserved ancient statues. The stars of the exhibition are deities the Glycon Snake and Fortuna, that I have chosen to show you here, because it seems that the former is not well known, even by Romanians (although he used to appear on money). These pagan gods were preserved because they were hidden away and burried by someone so that they may not be destroyed by Christians at the time when Christianity became the only accepted religion in the Roman Empire. By the way, did you see the movie Agora?




joi, 9 iunie 2011

Constanţa

Când vine vorba de Constanţa vine imediat vorba despre un anume primar care lasă oraşul în paragină şi se ocupă numai de tarabele de fiţe.
Cazinoul, simbolul oraşului, e închis şi stă în paragină, străzile sunt murdare şi lângă Piaţa Ovidiu sunt case în ruină de zici că eşti în Bosnia după război... Toate acestea sunt adevărate.
Am văzut însă şi motive de speranţă în acel oraş. Se fac lucrări la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, dar el rămâne deschis. Faleza este în continuare superbă. Nu are nimeni cum să-i ia soarele şi marea. Te poţi plimba pe lângă balustradă şi simţi din plin briza mării sau te poţi plimba mai sus, pe lângă casele cu vedere în larg, sub copacii umbroşi. Spaţiile verzi sunt îngrijite acolo (nu şi în restul oraşului). Este superba căsuţă Muzeul Ion Jalea, din păcate l-am prins închis. Statuia lui Eminescu şi recenta statuie a Amiralului Vasile Urseanu de la Comandamentul Operaţional Naval - superbă clădire - sunt repere plăcute. Pe faleză era cândva statuia Reginei Elisabeta şi tare mi-aş dori să fie reamplasată. Regina avea o casă acolo iar marea îi inspira poeziile.
Deosebit de important pentru istoria oraşului: farul genovez, lângă comandament.
În inima centrului vechi... ruine. Dar am văzut şi câteva case restaurate. Lângă moscheea mare o casă ce acum 2 ani era doar o coajă este acum complet şi cu gust reconstruită. Moscheea a scăpat de un hidos termopan alb la intrare... e tot termopan dar e cafeniu şi mult mai potrivit. Dacă s-ar reface străzile, ar veni şi cafenelele şi turiştii, ca la Bucureşti! Momentan însă, Constanţa are un drum lung de parcurs.

Constanţa

Constanţa has had in the recent years a bad reputation for poor city management.
The Casino, the city’s main hystoric landmark, is now closed and in very poor shape. The streets are dirty and next to the main square, Ovidiu Square, there are houses in a state of ruin reminding of war destruction. All this is true...
However, I have also seen some motives for hope in that city. There are restoration works being performed at the National History and Archeology Museum, but it remains open. The Casino area is beautiful. Nobody can steal the sun or she sea away. You can take a walk close to the cliff and feel the sea breeze or higher up under the shade of the trees, admiring the architecture of the villas and flats. Green spaces are well maintained in that area, unlike the rest of the city. There is scultor’s Ion Jalea Museum, unfortunately for me it was closed. Other landmarks: the statues of national poet Mihai Eminescu and Admiral Vasile Urseanu. Before the war there also used to be a statue of Queen Elisabeth – I wish it were put back in its rightful place. The Queen used to have a royal residence by the sea nearby. The medieval Genovese lighthouse is also an important landmark for the city’s history.
Among all the houses in ruin I also found some restored ones. There should be a massive urban regeneration effort to give back lifeto the city. Then it could be appreciated at its real value, Romania’s main port city with a history going back to the ancient Greeks who built Tomis colony.



luni, 6 iunie 2011

Lacul Sfânta Ana

De la Bixad se face drumul spre Lacul Sfânta Ana şi din judeţul Covasna se trece în judeţul Harghita. Drumul şerpuieşte... atenţie la nisipul şi criblura de pe margini care pot face maşina să derapeze.
La intrare în sit se percepe o taxă de 10 lei, 20 de lei dacă doriţi să coborâţi cu maşina până la lac. Eu vă recomand să lăsaţi maşina: puţină mişcare nu strică şi e bine să nu stricaţi aerul proaspăt de munte. Drumul ia doar 20 de minute şi aveţi şi o panoramă amenajată în pădure. Coloritul copacilor este superb: brazi verde închis, foioase mai deschise, luciul apei de multe nuanţe.
Ajunşi la mal, spre dreapta e o bisericuţă şi o cruce. A fost înălţată în 1996 cu prilejul a 1100 de ani de la intrarea maghiarilor în Europa.
Am înţeles că vara lumea se scaldă în lac. În extrasezon, în timpul săptămânii, e o linişte desăvârşită la Lacul Sfânta Ana.

Saint Anne Lake

The road to Saint Anne Lake is from Bixad. It is narrow a winding road.
There is an entry fee to the natural site and it costs more if you wish to continue by car. It is better to take a walk to the lake shore, it takes about 20 minutes. There is a panorama from a wooden platform in the woods. Don't miss it, on your right.
On the shore there is a small church and a cross. It was erected in 1996, celebrating 1100 years since the arrival of the Hungarians in Europe.
There are a lot of people bathing in the summer time, especially weekends. The rest of the year is even better, you can admire nature in quiet.



vineri, 3 iunie 2011

Peştera Puturosu

În drum spre Băile Tuşnad, la Bixad, dacă o luaţi la dreapta spre Bálványos şi Târgu Secuiesc, ajungeţi la Lacul Sfânta Ana. Dar înainte de a vizita faimosul lac vulcanic, puteţi continua un pic până la parcarea Hotelului Best Western Bálványos. De acolo încep cărări marcate către mai multe obiective turistice, cel mai apropiat fiind Peştera Puturosu. Puturosu nu în sensul de leneş, ci în sensul că pute: este o peşteră din care emană efluvii de sulf. Acestea nu sunt periculoase şi sunt chiar instrucţiuni la intrarea în peşteră care indică modul în care trebuie stat la gura peşterii, durată, postură, respiraţie, pentru a beneficia de efectele curative ale sulfului. Partea de jos a pereţilor este îngălbenită de sulf şi un grilaj împiedică intrarea mai departe în peşteră, ceea ce ar fi periculos de altfel.
Drumul prin pădure este foarte frumos şi urcuşul durează doar jumătate de oră.

Puturosu Cave

From Bixad in the Balvanyos and Târgu Secuiesc direction you get to Saint Anne Lake. However, there are more things to see in the region, like Puturosu Cave (The Smelly Cave). It is a cave that emanates sulphurous gas, hence the stench. It does not smell so bad near it, just inside it, and there are special safety instructions so as not to be exposed to the gas for too long e time. Only the entrance of the cave is accessible, the rest is closed: too dangerous.
The half hour walk to the cave through the forrest is nice.