miercuri, 28 martie 2012

Muzeul Memorial Constantin și Ion Stere de la Bucov

Am fost la Bucov lângă Ploieşti unde, într-un parc întins, am putut vizita conacul ce a aparţinut cândva lui Constantin Stere (1865-1936), om cu un destin extraordinar, după cum vom vedea.
Născut la Horodişte, lângă Soroca, în Basarabia, într-o familie din mica boierime, tânărul Constantin era la 20 de ani deja deportat în Siberia: făcuse parte din societatea secretă Narodnaya Volya (voinţa poporului sau libertatea poporului), responsabilă între altele de asasinarea Ţarului Alexandru al II-lea. Tinereţea lui Stere a fost marcată de ideile marxiste şi în orice caz de o orientare politică de stânga.
Ulterior, renunţând la marxismul ce preconiza realizarea socialismului prin revoluţie, pe care nu o considera necesară în România, Constantin Stere pune bazele filozofiei Poporanismului ce propunea menţinerea modului de viaţă al ţărănimii sub aspect cultural: identitate, obiceiuri, îndeletniciri tradiţionale, însoţită de dezvoltarea sa din punct de vedere economic prin asocierea în cooperative de producţie. De asemenea, susţinea introducerea sufragiului universal în locul celui censitar, tot pentru a da mai multe drepturi ţărănimii, principala pătură socială la acea vreme.
Jurnalist, avocat şi om politic, Constantin Stere s-a deplasat foarte mult pe eşichierul politic de-a lungul vieţii: a făcut parte din Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România (stânga), ulterior devine membru al Partidului Naţional Liberal înainte de Primul Război Mondial, dar în timpul neutralităţii (1914-1916) susţine alianţa cu Puterile Centrale şi se apropie astfel de Conservatori. După război face parte din Partidul Naţional Ţărănesc, unde iscă o serie de conflicte, mai ales cu de aripa lui Iuliu Maniu - ardelenească - care nu îi ierta poziţia avută în timpul războiului. Tot timpul se călăuzeşte după propriile convingeri, devenind un personaj incomod şi chiar duşmănit de mulţi contemporani, mai ales în lumea politică şi jurnalistică.
S-a remarcat în plan cultural prin activitatea sa publicistică ("Viaţa Românească" - revistă literară de stânga, "Basarabia" - revistă pentru românii din respectiva provincie aflată sub ocupaţie ţaristă) şi scriitoricească (romanul autobiografic "În preajma revoluţiei").
Totuşi, cea mai importantă realizare a lui Constantin Stere se leagă de rolul său în înfăptuirea unirii Basarabiei cu România: reprezintă la Chişinău guvernul României condus la acea vreme de germanofilul conservator Alexandru Marghiloman (1854-1952) şi face parte din Sfatul Ţării ce la 27 martie proclamă unirea Basarabiei cu România.
În ultimii ani din viaţă se retrage pe moşia de la Bucov unde va scrie. Moşia provine din dota celei de-a două soţii: Ana Ionescu-Radovici, aflată şi ea la a doua căsătorie. Ana, născută Ionescu, era nepoata bogatului bancher Ghiţă Ionescu, cel care a construit vila ce găzduieşte astăzi Muzeul Judeţean de Artă Prahova "Ion Ionescu-Quintus" (mică lumea la Ploieşti, nu-i aşa?). Constantin şi Ana vor avea doi copii, o fată, Silvia, și un fiu: Ion Stere (1918-1997), căsătorit cu Suzana Stere-Paleologu. Luptător în Al Doilea Război Mondial, exilat în perioada comunistă, Ion Stere va avea bucuria de a revedea moşia de la Bucov după Revoluţie, devenită între timp parc public (fiind amenajată chiar şi o grădină zoologică!) iar conacul restaurant. Soţia sa, nora marelui patriot Constantin Stere, a reuşit să recupereze domeniul de la Bucov, dar l-a donat statului român cu sarcina de a fi creat un muzeu memorial pentru Constantin Stere. Astfel, victimele regimului comunist care au fost izgonite din ţară, confiscânduli-se tot ce avea au făcut un generos şi mare act de binefacere pentru perpetuarea memoriei unui personaj marcant al istoriei naţionale din perioada Marei Uniri pentru care noi, cei ce ne plimbăm prin parc sau vizităm muzeul trebuie să fim recunoscători.
Conacul conţine o expoziţie foarte interesantă cu obiecte personale ale familiei Stere (donate tot de doamna Stere-Paleologu, dintre cele care au supravieţuit vicisitudinii istoriei la care au fost supuşi descendenţii lui Constantin Stere) precum şi cu alte obiecte de epocă. Printre exponate menţionez o bucată din sârma ghimpată scoasă în 2010 de pe graniţa de la Prut (am mai văzut un exemplu la Muzeul Memorial Nicolae Iorga din Vălenii de Munte) precum şi o operă din fier forjat reprezentând harta României Mari (din nefericire nu reţin autorul dar voi reveni cu completare).
Conacul a fost bine restaurat, după ce decenii de-a rândul a servit drept restaurant, fiind mutilat arhitectural. Este indubitabil punctul cultural central al parcului, unul ce nu ar trebui să fie ignorat de cei ce vin să se recreeze, ci considerat ca punct de plecare pentru tot frumosul decor de agrement din jur. Ghidajul a fost foarte interesant, din păcate nu se poate fotografia.
Parcul în sine este un vast loc de odihnă şi recreere pentru ploieşteni, cu alei umbroase şi un lac pe care vara se pot face plimbări cu hidrobicicleta. La intrarea sa se află ansablul memorial "Aleea Scriitorilor" - 10 figuri de scriitori contemporani lui Stere, precum şi ansamblul sculptural "Armonia Unirii" compus din 3 cuburi şi 3 coloane din fier, de Alfred Dumitriu. Chiar mi-a plăcut mult această operă abstractă ce punctează frumos pajiştea pe care se află, transmiţând cu succes simbolismul său, cel al provinciilor majore Transilvania şi Basarabia reunite cu România în 1918.
Am vizitat parcul pe o zi pâcloasă de sfârşit de iarnă, cerul era albicios, zăpada se topea şi era cam murdară. Chiar şi în acel anotimp defavorabil, parcul era frumos. Aştept cu nerăbdare să revin la Bucov în anotimp cald, când totul este înverzit iar tufele de trandafiri în floare, şi mai ales pentru a revedea locul de odihnă a neînfricatului luptător pentru libertate care a fost Constantin Stere.

Fotografii: Mirela Bena

Constantin and Ion Stere Memorial Museum

I was in Bucov near Ploiești where, in a large park that used to be an estate, I visited the mansion that once belonged to Constantin Stere (1865-1936), an extraordinary character.
He was born in Horodiște, near Soroca, Bessarabia, in a family with a small wealth. By age 20 he was already deported to Siberia: he took part in the secret society Narodnaya Volya („will of the people” or ”liberty of the people”), which is famous for having assassinated Tsar Alexander II. In his youth, Stere was impregnated with Marxist ideas and leftist ideas generally.
Later, breaking with this ideology which advocated change through revolution that he deemeed unnecessary in Romania, Constantin Stere founded the ”Poporanism”, a philosophy advocating the preservation of the peasantry's way of life culturally (folk identity, customs, traditional arts and crafts) while ensuring their economic developpment through cooperative production. He was also a supporter of universal suffrage in order to allow representation for the peasant class, the dominant class in Romania at that time.
Stere was a journalist, a lawyer and a political figure. He evolved a great deal politically, founding a socialist left party, then joining the liberals (The National Liberal Party - PNL before World War One. During Romania's neutrality (1914-1916) he was in favour of joining the Central Powers in a war against Tsarist Russia to recover Bessarabia, taken, illegally, from Moldova in 1812 in a Russo-Turkish peace treaty. Thus he was against mainsteam ideas and policies and drew closer to the Conservative Party which had a strong pro-german stance. After the war he joined the National Peasant Party (right) where he clashed with the Transylvanian wing of Iuliu Maniu (who could not forgive his past pro-german attitude). All his life he was led by his own convictions, becoming an inconvenient character, especially in the political and journalistical worlds.
He was a prolific journalist, founding several papers: ("Viața Românească" - "Romanian Life" litterary paper left-oriented, "Basarabia" for Romanians in that province). He also wrote an autobiographical novel: "Near the Revolution".
His most important achievement was his prominent role in the Union of Bessarabia with Romania proclaimed on March 27th 1918. He was the representative of the Romanian Government in Chișinău and member of the State Council (Sfatul Țării) which proclaimed the union.
In the last years of his wife he retired on the Bucov estate and devoted himself to writing. The estate belonged to his second wife: Ana-Ionescu Radovici, herself at her second marriage. Ana, born Ionescu, came from the prominent family of banker Ghiță Ionescu, her grandfather, who built the villa housing the Prahova County "Ion Ionescu-Quintus" Art Museum . Small world, right? Constantin and Ana had two children, Silvia and Ion (1918-1997), the latter married to Suzana Stere-Paleologu. He fought in the Second World War on the Eastern Front and fled the country upon the arrival of the Communists. He was active in the Romanian exiled community. He had the chance to see Bucov again after the 1989 Revolution, in the meantime transformed in a public park (with Zoo!) and restaurant. Suzana Stere-Paleologu recovered the domain but donated it to the Romanian State so that a memorial museum to the Stere family may be built. Thus, the victims of the Communist Regime made a generous gesture, to honour the memory of a great patriot and  keep the park public. Strollers should know, when relaxing and having a stroll with their family and friends, that they owe this to the Stere family, whose house is close by, asking to be visited.
And it is worth it, too. It contains a series of personal objects and furniture of the Stere family which have miraculously escaped in their ordeals. They too were donated by Suzana Stere-Paleologu. Other objects were donated or collected. Thus, there is a piece of barbed wire from the Prut border with Moldova, which was recently dismantled. I recently saw another piece at the Nicolae Iorga Memorial Museum in Vălenii de Munte. Another object which attracted my attention is an art piece of wrought iron representing the map of Greater Romania (I must find out the author).
The manor was well restored, considering it served as a restaurant for decades and was architecturally mutilated. It is the cultural apex of the park and should be visited en masse by the people of Ploiești passing a few hours of their weekend in the vast park. The guide gave us a wealth of interesting information; unfortunately pictures cannot be taken of the interior.
The latter has shady paths and a lake with paddle boats. At its entrance is the ensemble "The Writers' Path" - 10 prominent authors from Stere's time and the patriot as a central figure. Another ensemble is "The Harmony of the Union" - 3 iron cubes and columns, by Alfred Dumitriu. I liked the symbolism of this work of art, Romania and it's two main provinces reunited in 1918: Transylvania (and Banat) and Bessarabia (with Bukowina).
I visited the park on a gloomy winter day. The sky was white, the snow was melting and already dirty, and even so, the park was beautiful. I wish to return see Bucov in the green season, when all the mighty trees regain their folliage and the rose bushes are in bloom, and also because Constantin Stere, a great freedom fighter, deserves our respect and admiration.

Pictures: Mirela Bena



vineri, 23 martie 2012

Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul - Ploieşti

La Ploieşti se află o biserică foarte interesantă, atipică pentru sudul ţării şi mai ales foarte înaltă. De fapt ceea ce vedem noi, ceea ce ne atrage atenţia la Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul este un turn clopotniţă construit la sfârşitul anilor '30 de arhitectul Toma T. Socolescu (1883-1960). În spatele masivei clopotniţe se află, sau mai degrabă se afla, o biserică mai veche din secolul 19. Planul era ca şi biserica să fie înlocuită cu una nouă, dar au venit războiul şi apoi comuniştii şi nu s-a mai făcut nimic. Proiectul s-a reluat de curând iar în spatele clopotniţei se ridică o biserică demnă de lucrarea marelui arhitect Socolescu (proiectul este executat de cunoscutul arhitect prahovean Călin Hoinărescu).
Lumina capricioasă şi lucrările în desfăşurare nu au permis surprinderea unei imagini complete a catedralei, dar despre ea vom mai vorbi.

Saint John the Baptist Cathedral in Ploieşti

Ploieşti has an interesting cathedral, unusual for southern Romania, in that it has a prominent, very tall bell tower. In fact, the bell tower was a 1930's addition by architect Toma T. Socolescu (1883-1960). Behind the massive construction there used to be a smaller, 19th century church. The plan was to replace it with a grand cathedral, but war and the Communist regime postponed it. Recently the plan was restarted and now a church more in tone with architect Socolescu's construction is beign erected. The project is headed by a renowned architect from Prahova County, Călin Hoinărescu.
Dimming light and the construction site didn't allow me to take a complete image of the cathedral, but we shall get back to it very soon.

vineri, 16 martie 2012

Casa Memorială Nichita Stănescu

Nichita Stănescu este considerat printre cei mai mari poeţi postbelici români. A trăit între 1933 şi 1983 şi s-a impus ca un poet major în anii '60 şi '70, laureat al Premiului Herder în 1975.
Familia sa erau ploieşteni de mai multe generaţii. Mama poetului, Tatiana, era de origine rusească - ceea ce poate explica prenumele atipic pe care l-a primit copilul. Casa părintească aflându-se în partea de nord-est a oraşului, la 15 minute de mers de centru. Un indicator spre ea se află la intersecţia Bulevardului Independenţei cu str. Dobrogeanu Gherea. Se continuă pe Dobrogeanu Gherea care devine str. Neagoe Basarab apoi str. Transilvaniei până la intersecţia cu str. Calomfirescu. Se face dreapta iar apoi prima străduţă din nou dreapta este str. Nichita Stănescu. 
Casa este mică, discretă, frumoasă. A fost construită în anii 20 de bunicul poetului şi cei doi băieţi ai săi. Interioarele sunt în mare parte originale. Ce mi-a plăcut cel mai mult este că, fiind casa memorială a unui autor contemporan, conţine foarte multe obiecte famialiare, sau mai bine spus obiecte cu care generaţia mea s-a întâlnit în casa părinţilor în anii copilăriei. 
Astfel, pot fi văzute două televizoare model vechi, dintre care unul sport, un post de radio vechi - dar totuşi cu tranzistori, nu pe lămpi - vaze, bibelouri de serie, mobilier din vremea aceea, nu aşa bogat ornamentat ca cel din perioada interbelică dar nici prefabricată ca acum. În bibliotecă se află două busturi pentru 2 profesori care au influenţat educaţia poetului: muzeograful şi profesorul de istorie Nicolae Simache şi profesorul de franceză George Iancu Ghidu.
Un univers familiar în casa memorială a unui titan al literaturii româneşti. Într-adevăr, numeroase vitrine cu obiecte personale, diplome, premii, precum şi o bibliotecă bogată stau mărturie pentru destinul său de excepţie. Dar pentru a pătrunde cu adevărat în casa poetului, trebuie să-i citim mai des poeziile!  

Nichita Stănescu

Nichita Stănescu is considered one of the greatest post-war Romanian poets. He lived between 1933 and 1983 and emerged as a major poet in the '60s and '70s, being rewarded with the Herder Prize in 1975.
His family was established in Ploieşti for several generations. The poet's mother, Tatiana, was of Russian descent, perhaps explaining his uncommon name. Youg Nichita grew up in a house in the north-eastern side of the city, a 15 minuted walk from the center. You can find it from there: a marker is fixed at the corssings between Independence Avenue and Dobrogeanu Gherea street. Follow this latter street whose name changes into Neagoe Basarab then Transilvaniei up until the crossing with Calomfirescu street. Turn right then right again on the small Nichita Stănescu street. 
The house is small, discreet but beautiful. It was built in the 1920's by Nichita's grandfather and his two sons. The interiors are for the most part original. What I liked most about them is their familiarity: it is a second half of the 20s century interior, like the ones my generation has seen in their childhood in our parent's home (that is before the fall of Communism and the invasion of consumer goods whiped them out). I would cite two tv sets, one of them a portable sport model. An old radio, transistor, not lamps, dating probalbly from the 70's. Vases, trikets that were mass produced and that everyone had in their shelves, '50s, '60's or '70s furniture: not elegant like the pre-war type, but not prefabricated like today. On the shelves crumbling under hundreds of books are also found two busts: that of Nicolae Simache, famous local museum curator and Nichita's history teacher and George Iancu Ghidu, the French language teacher.
Familiar surroundings in a titan's home. Numerous exhibits - diplomas, books articles, awards - testify of his literary achievements. However, the best way to enter the poet's abode is to read his books!  





vineri, 9 martie 2012

Muzeul I. L. Caragiale - Ploieşti

Dramaturgul Ion Luca Caragiale (1852-1912), prahovean de vază (născut în comuna Haimanale, acum I.L. Caragiale, nu departe de Ploieşti), are un muzeu memorial în reşedinţa judeţului.
Este un muzeu memorial, nu o casă memorială propriuzisă: a fost amenajat în "Casa Dobrescu", datând din secolul 18 şi astfel printre cele mai vechi din oraş.
Arhitectura vernaculară a casei m-a cucerit imediat, mai ales pridvorul înalt cu arcade şi stâlpi sculptaţi. Îmi pare rău că nu are mai mult spaţiu în jur, pentru grădină şi perspectivă.
În curte, bustul dramaturgului întâmpină oaspeţii. Este o operă a sculptorului Ion Jalea (1887-1983). 
Când am intrat în muzeu însă: surpriză! În acea zi se organiza o scenetă pentru şcolari, iar tot muzeul era plin de copii costumaţi în personajele lui Caragiale. Foarte simpatic. Vizita muzeului a trebuit amânată, dar motivul era nobil.

The Ion Luca Caragiale Memorial Museum in Ploieşti

The playwright Ion Luca Caragiale (1852-1912) has a memorial museum in Ploieşti, since he was born not far from the county seat, in Haimanale village (now renamed I.L. Caragiale).
It is a memorial museum, not a memorial house, since he never lived in it. The Dobrescu House, built in the 18th century, one of the oldest in Ploieşti, was used to house the museum. I was naturally thrilled with its vernacular architecture, especially the high porch with arcades and sculpted wooden beams. It is a shame it does not have a little more room around it for the garden, it is a bit crowded.
In the garden, the playwright's bust, welcomes the guests of the museum. It was executed by sculptor Ion Jalea (1887-1983), one of Romania's greatest,
When climbing the small staircase to enter the museum: surprise! It was occupied with a whole classroom of children who had an acting lesson in the museum, clothed in the costumes of various Caragiale characters. Charming. I had to take a raincheck on my visit, but I didn't mind as the motive was a noble one.


                                     


miercuri, 7 martie 2012

Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova

Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova are sediul în Palatul Culturii. Clădirea a fost concepută în 1906 de arhitecţii Ernest Doneaud şi Toma T. Socolescu (1883-1960), dar de construit a fost contruită între 1924-1933. Silul său neoclasic a devenit mai auster, in ton cu arhitectura vremii, triumfalistă.
Mai multe informaţii despre muzeu vor urma.

Prahova County Natural Sciences Museum

The Prahova County Natural Sciences Museum is hosted in the Palace of Culture. The impressive building was started in 1906 according to the plans of architects Ernest Doneaud and Toma T. Socolescu (1883-1960). Work stalled and it was completed only in 1933 in an austere neoclassic style.
More informations about the museum will follow.

luni, 5 martie 2012

Muzeul Judeţean de Artă Prahova "Ion Ionescu-Quintus"

Muzeul de artă din Ploieşti este găzduit de o vilă somptuoasă, fosta reşedinţă a fruntaşului liberal Ion Ionescu-Quintus, tatăl politicianului contemporan Mircea Ionescu-Quintus (n. 1917). Vila a fost construită la sfârşitul secolului 19 pentru bancherul ploieştean Ghiţă Ionescu, tatăl lui Ion - este vorba aici de o adevărată dinastie.
Interioarele sunt superbe: tavane bogat împodobite, sobe din cahle smălţuite iar în holul central o scară monumentală decorată cu statui.
În perioada vizitei avea loc Bienala Internaţională de Gravură "Iosef Iser" şi astfel colecţia permanentă nu se putea vizita. Expoziţia temporară era interesantă iar pentru numeroasele opere de valoare din colecţia muzeului merită o revenire ulterioară.

The Prahova County "Ion Ionescu-Quintus" Art Museum

The art museum in Ploieşti is hosted in a grand villa, former residence of Liberal politician Ion-Ionescu Quintus, the father of contemporary politician Mircea Ionescu-Quintus (b. 1917). It was built at the end of the 19th century for the wealthy banker Ghiţă Ionescu, father of Ion - we have a real dinasty here.
The interiors are richly decorated: the ceilings, the elegant tiled stoves and the grand staircase in the central hallway, flanked by two bronze statues.
During my visit the museum was hosting The "Iosef Iser" International Contemporary Engraving Biennal Exhibition, so the permanent exhibition was not on display. The temporary exhibition was interesting and another visit is surely worthwhile to admire the precious art collection containing numerous works of mostly Romanian painters.