miercuri, 29 ianuarie 2014

Trecerea Dunării cu bacul de la Ostrov

Prima dată am auzit de la bacul de la Ostrov de la niște colegi de birou care mergeau cu motocicleta la Vama Veche și astfel fentau blocajele de la Murfatlar, înainte să avem autostradă până la Constanța. Mi se părea atât de fain să mergi cu motocicleta la mare și pe deasupra să treci Dunărea nu pe un pod, ci cu bacul, putând astfel admira în voie frumusețea fluviului.
A durat ceva timp până la prima mea trecere cu bacul la Ostrov, pentru că cel mai scurt şi mai rapid drum până la mare rămâne cel peste podul de la Cernavodă, dar cu prilejul vizitei la Silistra am prevăzut special să traversez cu bacul.
Eu credeam că vaporul se ia direct din Silistra, trecând din Bulgaria în România, însă de fapt acesta se ia după trecerea graniței în România. Aceasta este una dintre cele mai ciudate pe care le-am văzut, practic după un rând de blocuri care seamănă cu cele din Militari este un post de frontieră cu barieră. O scurtă verificare și pac! suntem în România. Dincolo de gard la o aruncătură de băț ai putea intra în blocurile bulgarilor. Îmi pare rău că nu am tras câteva cadre, dar în principiu nu e voie și era mare aglomerație de mașini care nu ar fi avut răbdare să stea după mine.
După ce am trecut, situația devenea și mai ciudată, intrând cu mașina pe un drum de pământ excesiv de prăfos. Opresc la ghișeul de bilete foarte îngrijorat că nu îmi păstrasem lei și aveam doar leva. Din fericire, se poate plăti în ambele și traversarea costă 35 de lei (sau echivalent în leva). Imediat după ghișeu m-am așezat la coada de mașini, în timp ce un bac pleca. Acolo am aflat câteva detalii despre trecerea Dunării la Ostrov:
Drumul arăta așa jalnic, tăiat prin vegetația de pe mal pentru că vechiul acces a fost stricat de ape și s-a amenajat o nouă platformă de îmbarcare. Cândva bulgarii aveau și ei un serviciu de traversare, un elegant feribot alb, dar a fost scos de pe piață de alternativa românească: platforme împinse de remorchere, care consumă mai puțin și vin mai des. Când am traversat noi făceau du-te vino de la un mal la altul 3 remorchere la interval de 20 de minute: Perla, Taifun și Cardinal (noi am mers cu Cardinal).
Eram foarte încântaţi că am reușit să ajungem la asfințit, pentru că vroiam să ne bucurăm din nou de moment. Nu ne părea rău deloc de faptul că a trebuit să așteptăm al treilea bac, pentru că am avut timp să facem poze pe îndelete și să intrăm în vorbă cu oamenii care așteptau.
Mi-am dat cu părerea că ar fi bun un pod la Silistra, un oraș așa mare. Un om îmi răspunde că noi avem în primul rând interes pentru un pod, că noi avem pământiri dincolo de Dunăre. Mă gândeam că omul revendica Dobrogea de sud, dar de fapt el se referea la satele dimprejurul Ostrovului. Oricum, după părerea mea bulgarii ar fi bine inspiraţi să tragă un pod aici pentru românii care obisnuiesc să petreacă vacanţa pe ţărmul bulgăresc.

Crossing the Danube on the Ostrov ferry-boat

The first time I heard about the Ostrov ferry-boat it was from a couple of co-workers who went to Vama Veche on motorcycle and took it to avoid the traffic jams at Murfatlar, before the Bucharest - Constanţa freeway was complete. I thought it was cool to ride a motorcycle to the seaside and to cross the Danube on a ferry, not on the usual bridge, allowing a longer contemplation of the river.
It took me some time to get to cross the Danube at Ostrov, because the fastest and shortest road to the seaside remains the one crossing the Cernavodă bridge, but the occasion finally came with the visit at Silistra.
I always thought the ferry-boat links Silistra directly to Romania, cross-border, but in fact you need to cross the border first into Romania at Ostrov to take the ferry. The border crossing is one of the oddest I have seen, with the border post directly after the last residential buildings in Silistra. From their balconies you could throw a bucket of water over the fence into Romania. I wish I took some pictures but I was intimidated by the "no pictures" signs and also there were cars waiting in line behind me.
After the border crossing came a dusty dirt road. There was a ticket booth for the ferry where one can pay in lei (35) or leva. Then we went to the queue as a ferry was leaving, wondering why the road was so bad. While we waited for our turn, we had plenty of time for pictures and to find out a few things about the crossing from the locals. It turns out the dirt access road is newly blazed, after the old boarding platform became unaccessible because of the water lever. The Bulgarians used to have a big and modern ferry servicing directly from Silistra, but it went bankrupt because of the cheaper Romanian alternative: platforms pushed by tugboats. There were three of them, going back and forth between the banks: Perla, Taifun and Cardinal, the one we took. There was one arriving every 20 minutes.
We were very happy that we timed the corssing just right to admire the sunset over the Danube once more. I chatted with a local, saying that a bridge would be useful in this spot and that I'm surprised it was not built yet. He replied that Romania would have the biggest interest in linking the two shores, to connect the villages around Ostrov to the other side. In my opinion Bulgaria would, because Romanians from Bucharest often vacation on the Bulgarian seaside and it would shorten their trip.


coada de maşini la bac / the line waiting to board the ferry-boat

platforma de îmbarcare / the boarding platform

vapoare ancorate la ţărm / boats anchored by the shore


reguli pentru pasageri / passenger rules

Dunărea şi o insulă în faţa noastră / the Danube and an island in front of us

vedere spre maşini de pe platformă / view from the platform towards the waiting line



remorcherul şi platforma pentru maşini / the tugboat and the car transportation platform


detinaţia se află la acel grup de copaci din depărtare / the destination is near that groups of trees on the opposite shore

În fața noastră se afla o insulă pe care bacurile o ocoleau. E rândul nostru să urcăm. Mașinile urcă pe rând, simetric, întâi stânga, apoi dreapta, pentru a echilibra platforma. Aceasta e încărcată complet cu 12 mașini.
Pornim. Remorcherul împinge vânjos platforma plină cu mașini. Văd malul insulei din ce în ce mai aproape, apoi capătul ei nisipos, cu stoluri de păsări și bușteni uscați aduși de apă. Dunărea se vede acum în toată măreția ei, curgând în dreapta spre revărsare. O barjă imensă trece prin fața noastră. Ne intersectăm cu un remocher. Spre stânga soarele apune, spre bucuria noastră.
-
In front of us there was an island that the ferryboats were rounding. It was our turn to board. The cars boarded symetrically, on the left then on the right side, to balance the platform which could carry 12 vehicles.
And we're off! The tug boat is vigouruously pushing the platform loaded with cars. I see the banks of the island in front of us closer and closer and then we round its narrow sandy point with flocks of birds and driftwood. We could now see the Danube in all its might, flowing strongly to our right. A large barge crosses our path downstream. On our left the sun is setting, to our delight.

vaporaşul nostru / our tugboat



platforma e încărcată cu maşini / the platform is filled with cars


un alt remorcher s-a intersectat cu noi în sensul opus / another tugboat passing us in the opposite direction 


alt remorcher vine spre noi / another tugboat coming our way


ocolim insula nisipoasă pe care o vedeam de pe ţărm / we are rounding the sandy island we were seeing from the shore

stoluri de păsări şi lemn uscat pe limba de nisipi a insulei / flocks of birds and driftwood 
on the island's sandy spit


ambarcaţiuni vechi şi noi / old and new transportation modes

prin faţa noastră trece o barjă uriaşă /  a huge barge crosses our path

Întorc o ultimă dată privirea spre Silistra. Îmi era clar că orașul care atâta vreme mă fascina fără a-l fi vizitat devenise special pentru mineși voi reveni să-l vizitez de fiecare dată când voi avea ocazia.
După o oră și jumătate de la trecerea Dunării eram în București.
-
I turn to look one last time at Silistra. I was fascinated a long time with this city without visiting it. Now, after this first trip, it's become a special place for me and I shall come back as often as I have the chance.
An hour and a half after crossing the Danube we were already in Bucharest.


în spatele nostru se vede foarte frumos oraşul Silistra cu turnul televiziunii, blocuri, dealul fortăreţii Medjid Tabia şi hotelul Drastar în dreapta / behind us we have a beautiful view of Silistra with the television tower, residential buildings, the Medjid Tabia Fortress hill and Hotel Drastar on the right

miercuri, 22 ianuarie 2014

Kuciuk-Kainargi sau Cainargeaua Mică

La Silistra am cumpărat un plan al orașului pentru a ne orienta mai bine şi pentru a o avea pentru când mai venim. Pe verso erau informații despre obiectivele turistice din oraș și din împrejurimi și astfel am aflat că nu departe se află satul istoric Kaynardja. M-am holbat la text, uimit: acel Kaynardja, Kuciuk-Kainargi cu tratatul? 
Cunoșteam numele de la lecția de istorie, fiind unul dintre tratatele care a încheiat războaiele turcilor cu austriecii sau rușii (sau ambele imperii deodată) în secolul 18 şi prin preajmă. În ordine cronologică ele sunt: Karlowitz 1699, Passarowitz 1719, Belgrad 1739, Kuciuk-Kainargi 1774, Iași 1792 și București 1812. Numele Kuciuk-Kainargi mi s-a părut dintotdeauna foarte ciudat, habar n-aveam unde se afla, iar acum că am dat întâmplător peste el trebuia să merg să-l văd! 
După un ocol de jumătate de oră de-a lungul graniței bulgaro-române, am ajuns la locul unde s-a semnat tratatul care punea capăt primului război al Ecaterinei a II-a a Rusiei cu Imperiul Otoman (1768-1774). 
Războiul ruso-turc din 1768-1774 a însemnat momentul de cotitură când rușii au luat ascendentul asupra otomanilor, flota lor ajungând la porțile Constantinopolului iar armatele lor ocupând pentru prima dată Principatele Române. Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi avea să fie, în mod logic, unul dur și umilitor pentru turci. Dur pentru că a dus la pierderea unor teritorii însemnate pentru ei, dar și pentru români, după cum vom vedea. Umilitor pentru că slăbiciunea lor militară devenea vizibilă marilor puteri și începea să se contureze imaginea "omului bolnav al Europei".
Slăbirea Imperiului Otoman nu era de bun augur pentru români. Astfel, la Kuciuk-Kainargi, ca preț al neutralității sale, Austria primea nordul Moldovei, rebotezat Bucovina, cedare a cărei consecințe contemporane o cunoaștem. Zadarnic domnitorul Moldovei de atunci, Grigore Ghica al III-lea, a protestat împotriva cedării de către turci a unei părți din principatul Moldovei: a fost ucis la ordinul sultanului.   
La rândul ei, Rusia se întindea spre sudul Europei, ajungând pe malul râului Bug și al Mării Negre. Controlând Crimeea, Ecaterina îndeplinea visul lui Petru cel Mare, dobândirea accesului la mări calde, cu porturi neblocate de ghețuri. Rusia se afla la doar un război distanță de granițele Moldovei. 

Panourile de la intrarea localității arată heraldica ce amintește de evenimentul istoric: o carte reprezentând tratatul și data de 21 iulie 1774. 
În centru se află un monument pentru soldații din Al doilea război mondial, dar se mai află o mențiune cu data 1923-1944 care m-a intrigat. Din păcate nu am putut descifra nimic, fiind în bulgară. 
Mai multe indicatoare arată drumul spre fântâna istorică. Aceasta mi s-a părut că seamănă cu un lung havuz pentru adăpat oile. Un panou bilingv ne informează că a fost construită în 1852 și reconstruită în 1942. Există de asemenea un panou trilingv, așa cum ne-am obișnuit în toată regiunea de-a lungul Dunării. În jurul fântânii se află mai mulți arbori foarte bătrâni, plantați probabil în 1852. 
Chiar dacă nu știam dacă e potabilă sau nu, ca un gest simbolic am băut câțiva stropi din apa care curgea din fântână, cu gândul la Bucovina. Ne-a cam durut burta după aceea, fără nicio figură de stil.
În perioada interbelică localității i se spunea Cainargeaua Mică, varianta românească a numelui vechi. Mai jos de fântână se află și acum a frumoasă casă de țară în stil neoromânesc.  

Kainardja and the 1774 Treaty of Kuciuk -Kainargi

In Silistra we bought a city plan to get around easier and it also contained information about sightseeing in the city and around, and that's how I found out that Kainardja was nearby. I read the text again, bewildered: Kaynardja as in the Treaty of Kuciuk-Kainardja? 
I knew this name from the history lesson. It was one of the treaties which ended the wars of the Turks with the Austrians or the Russians (or both at the same time) in and around the 18th century. In cronological order these are Karlowitz 1699, Passarowitz 1719, Belgrade 1739, Kuciuk-Kainargi 1774, Iași 1792 and Bucharest 1812. I always thought the name Kuciuk-Kainargi is very unsual and I had no clue where this place could be. Now that I accidentally stumbled upon it, I had to go and have a look! 
After half an hour driving along the Bulgarian-Romanian border, we arrived at the place where Imperial Russia and the Ottomans signed their peace treaty ending a war of six years (1768-1774). 
Catherine the Great's First Turkish War, as it was also called, marked the moment when Russia gained the upper end over the Ottomans, their fleet reaching the gates of Constantinople and their armies occupying the Romanian Principalities for the first time. Thus, the Kuciuk-Kainargi peace treaty would be logically, very tough and humiliating. Tough because they would lose important territories, not only for them but for Romanians also, as we will see. Humiliating because their military weakness became apparent to the world powers and the image of "the sick man of Europe" was beginning to form. 
The weakening of the Ottoman Empire was a bad omen for the Romanians. At Kuciuk-Kainargi, as price for its neutrality, Austria took the northern part of Moldova, which they renamed Bucovina. It is in vain that the Prince of Moldova, Grigore Ghica III, protested against the rapt. The sultan had him murdered. The historic event of 1774 would have long term repercussions, today Bucovina being devided between Romanian and Ukraine.  
Russia, in turn, extended towards southern Europe, reaching the Southern Bug river and the northern shores of the Black Sea, controlling the Crimean Peninsula. Catherine thus achieved Peter the Great's dream of gaining access to warm seas and ice-free ports for Russia. She was also just one more war away from the borders of Moldova. 

At the entrance of the village we saw a panel boasting heraldry reminding of the historic event which took  place there: a book and the historic date of July 21st 1774. In the center there is a monument to World War 2 but it also reminds events in the time span 1923-1944, which is intriguing. Unfortunately it was all in Bulgarian and  I couldn't understand a word. 
There are several signs leading to the historic fountain. To me it looked a bit like an animal feeding basin. A bilingual information sign tells us that the fountain was built in 1852 and rebuilt in 1942. There is also a trilingual sign like those we saw all around the lower Danube valley.  Around the fountain there are some old trees which may have been planted in 1852. 
Even though we did not know if the water was safe to drink, we both took a sip, symbolically, for Bucovina. Our stomachs hurt afterwards, and it's not a figure of speech.
In the interwar period, when Southern Dubruja was in Romania, the village was called "Cainargeaua Mică" (Little Kaynardja, the exact translation of its Turkish name). Not far from the fountain there is still a village house in Neoromanian style.   
















miercuri, 15 ianuarie 2014

Ruinele orașului antic Durostorum la Silistra

Mircea cel Bătrân se intitula în titlul voievodal din 1406 "mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului". În manualele de istorie am întâlnit prima dată numele antic al orașului Silistra, romanul Durostorum, numit Dârstor sau Dristor în română și Drastar în bulgară. Faimosul cartier Dristor din București poartă acest nume pentru că în perioada interbelică de acolo pornea șoseaua spre Silistra.
În orașul modern, Durostorum are un loc de cinste: în parcul central au fost descoperite și restaurate vestigiile zidurilor de apărare (extinse la dimensiuni impresionante de împăratul Iustinian 527-565) precum și o biserică de mari dimensiuni. Se crede că aceasta a fost sediul patriarhului Damian care în 927 conducea biserica bulgară devenită independentă, a șasea patriarhie autocefală după cele de la Roma, Constantinopol, Ierusalim, Alexandria și Antioh.

The ruins of the ancient city of Durostorum

In 1406, Mircea the Old led Wallachia to its greatest extension, which included the ancient city of Silistra, named Durostorum. It appears at the very and of his princely title. In Romanian it was named Dârstor or Dristor and in Bulgarian Drastar. Dristor is nowadays a crowded suburb of Bucharest, named after the road which led to Silistra in the interwar period.
The ruins of the modern city have been rediscovered and restores in the central park of Silistra. You can admire the impressive stone walls built by the Roman Emperor Justinian (527-565) and a large church. It is believed that this church was the seat of Archbishop Damien who in 927 led the independent Bulgarian church, the sixth patriarchy after Rome, Constantinople, Jerusalem, Alexandria and Antioch.  









miercuri, 8 ianuarie 2014

Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Silistra

În partea veche a orașului Silistra, pe strada Hristo Smimenski, am dat peste o biserică foarte frumoasă, de fapt catedrala orașului. O placă bilingvă oferă turiștilor mai multe informații despre biserica Sfinții Petru și Pavel.
În fața ei era vânzoleală: se sărbătorea un botez. Am profitat să intrăm și noi și având în vedere că era foarte spațioasă și invitații făceau și ei multe poze, am scos și noi aparatul și am prins câteva imagini cu interiorul. De regulă nu fac poze în biserici ortodoxe pentru că mai tot timpul e cineva prin preajmă care poate obiecta. Am mai făcut excepții în bisericile mari din Transilvania.
Biserica nu prea seamănă cu cele de la noi. Are un iconostas foarte lat, tavan de lemn și în toată biserica predomină o frumoasă culoare albastră. În biserică se află o parte din moaștele Sfântului Dasius din Durostorum, donate de Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia vizitei în Bulgaria din 2002. Relicvele sfântului se află în catedrala din Ancona. Dasius a fost martirizat în vremea împăratului Dioclețian (303) pentru că a refuzat să se închine idolilor păgâni ai romanilor în timpul sărbătorii Saturnaliilor. Biserica însăși e numită după o mai veche biserică din orașul roman Durostorum, a cărei tradiție o continuă în zilele noastre.

The Saint Peter and Paul church in Silistra

In the old part of Silistra, on Hristo Smimenski street, we found a very beautiful church which is in fact the city cathedral. A bilingual plaque offers tourists more information about the Saint Peter and Paul cathedral.
There were lots of people in front waiting for a baptism ceremony. We went in with them and taking advantage of the fact that there was lots of room inside and many people were taking pictures, we took out our camera also. It usually don't take pictures in orthodox churches because there is usually someone close by who could object. I did take some pictures in the larger cathedrals in Transylvania.
The church is pretty different from the ones in Romania. It has a wide iconostasis, a wooden panel ceiling and predominantly blue colors. The church houses part of the relics of Saint Dasius of Durostorum, given by Pope John-Paul II on his visit in Bulgaria in 2002. The relics are found in the Ancona cathedral in Italy. Dasius was martyred in the times of Diocletian in 303 for refusing to worship pagan gods during the Roman feast of the Saturnalia. The church itself bears the name of an older church in Roman Durostorum, thus continuing the christian tradition in the city to the present days.