vineri, 28 octombrie 2011

Parcul Natural Comana

Parcul Natural Comana este înfiinţat relativ recent, 2004, în cadrul obligaţiilor României de a conferi o protecţie sporită speciilor de floră şi faună sălbatică. Totodată, valoarea acestei zone, cu pădurea şi balta sa, irigată de râul Neajlov, era recunoscută de multă vreme. În interiorul parcului se află rezervaţia ştiinţifică de ghimpe şi rezervaţia ştiinţifică de bujor. Bujorul apare şi pe stema comunei Comana.
Am fost în pădurea Comana de două ori, prima dată acum 2 ani la o ecologizare. Am umblat mai mult prin pădure, am fost la marginea bălţii unde am văzut nişte refugii ale pescarilor construite pe stâlpi de lemn şi acoperite cu stuf. Un podeţ de lemn duce până la ele. Deja foarte deteriorate când le-am văzut eu, astăzi aproape s-au prăbuşt complet, din povestirile unor prieteni. Ar fi necesară reconstrucţia lor ca atracţie turistică şi factor de identitate locală.
Pădurea este superbă, nu mai este nimic de adăugat, şi destuil de curată, în afara marginilor spre sat...
Toamna asta nu am intrat mult în pădure, fiind o vreme ploioasă. Totuşi, peisajul lugubru al naturii luxuriante mi-a plăcut foarte mult.
Doream să surprind culorile toamnei, din păcate vremea nu a ţinut cu mine.

Comana Natural Park

Comana Natural Park was recently formed, in 2004, given Romania’s obligations as EU member to provide broader protection for its wild flora and fauna. However, the natural beauty and value of this area, with its forrests, lake and marsh, has been well known for a long time. There are reservations for the burr or the peony flower inside the park; the peony is a local symbol of Comana.
I went inside Comana forrest twice. Two years ago I participated to a cleanup operation. I cannot really describe the beauty of the forrest itself. I want to mention the interesting fisherman huts I have seen. They are basically platforms built on stilts on the marsh water and with simple roofs made of reeds. A path of wood planks tied to wooden stilts lead to these crude shelters. They are now in a very poor state, with the roofs blown off and part of the wooden structure uraveled. They would need repair if not for the fishermen’s sake (I don’t know if they are actively used anymore) then at least as a part of the local heritage.
The recent walk I took was very brief because it was rainy, but I liked the gloomy atmosphere of the lakeshore.
I was looking to see more autumn colours, unfortunately the weather was not on my side.

miercuri, 26 octombrie 2011

Mânăstirea Comana

Deloc departe de Bucureşti se află un loc foarte pitoresc şi plin de încărcătură istorică: Comana. Lângă sat se află Parcul Natural Comana cu pădurea sa şi mlaştina formată de râul Neajlov, o adevărată rezervaţie de faună şi floră. La marginea satului, pe un fost ostrov, se află Mânăstirea Comana, ctitorită succesiv de Voievozii Vlad Ţepeş (1448,1456-1462,1476) şi Radu Şerban (1602-1611),necropolă a acestora precum şi a fiului Voievodului Mihai Viteazul, Nicolae Pătraşcu.
Altfel spus, aici a fost înmormântat însuşi Dracula! Turiştii ar trebui să se îmbulzească aici din toate colţurile lumii, doar pentru acest motiv. De fapt, voievodul care a inspirat legenda lui Dracula are chiar două morminte, unul la sud de Bucureşti, altul la nord: şi Mânăstirea Snagov consideră că găzduieşte rămăşiţele sale. Totuşi, istoricii au determinat că în raport cu locul luptei în care a fost ucis în 1476, Comana, o fostă insulă (cum este astăzi Snagovul) este locul probabil al înmormântării. Duşmanii l-au înmormântat fără cap, acesta fiind trimis la Constantinopol Sultanului Mahomed Cuceritorul.
Mânăstirea a avut o istorie zbuciumată. Războaiele, cutremurele şi trecerea vremii au ruinat-o în mai multe rânduri. A fost din timpul lui Vlad Ţepeş o mânăstire fortificată, aşezată într-o poziţie naturală strategică pe drumul Giurgiu-Bucureşti, axa tradiţională de atac a turcilor. Voievodul Radu Şerban rezideşte mânăstirea din temelii iar în 1854 are loc o nouă restaurare majoră. Cele mai multe elemente originale de pe vremea voievozilor s-au pierdut, inclusiv pietrele lor de mormânt. Piatra de mormânt originală a lui Vlad Ţepeş ar fi valorat greutatea ei în aur...Cele mai vechi părţi ale mânăstirii ce se păstrează fiind unele chilii din spatele bisericii şi o parte de zid lângă turnul de intrare.
Totuşi, în pofida acestor pierderi irecuperabile, istoria ei extraordinară o aşează printre cele mai importante situri monahale din România, pe lângă faptul că este aşezată într-un sit natural de excepţie şi care are mult potenţial în viitor din acest motiv şi prin proximitatea sa de Bucureşti. După 1989 a redevenit mânăstire de călugări, s-au făcut lucrări şi este în prezent în curs de restaurare prin fonduri europene. Mânăstirea are şi un mic muzeu amenajat în beciurile unei chilii.
Lângă biserică se află un mausoleu închinat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Pe acesta am putut observa o placă comemorativă pentru 5 piloţi militari americani ai căror avion bombardier a fost doborât lângă sat în Al Doilea Război Mondial şi care au fost înmormântaţi de săteni.
Am vizitat mânăstirea pe o vreme neguroasă, o ambianţă perfectă pentru a vedea locurile unde îşi odihneşte somnul de veci temutul Voievod Vlad Ţepeş.

Comana Monastery

Quite near Bucharest there is a picturesque place that is also of historic importance: Comana. This village is situated near Comana Natural Park, a forrested nature reserve, where the Neajlov river forms a marsh. Also, on a former island, there is Comana Monastery. It was founded by Vlad Ţepeş himself (1448, 1456-1462, 1476), the Wallachian Prince who inspired the story of Dracula. It was rebuilt by Radu Şerban (1602-1611). The monastery is the final resting place of these princes along with Nicolae Pătraşcu, the son of Voievode Michael the Brave.
Otherwise said, at Comana Monastery is located the grave of Dracula himself. Quite a tourist maghnet, right? Better yet, the Prince of Darkness has two gravesites, one south and another one north of Bucharest: Snagov Monastery also claims to host the burial site. However, given the circumstances of Vlad’s assassination on the road between Bucharest and Giurgiu, Comana is the probable burial site. In fact, his ennemies buried his body only, his head was sent to Constantinople to the Sultan Mehmed the Conqueror.
The monastery had a troubled history. Wars, earthquakes and the passage of time have ruined it several times. Since the reign of Vlad the Impaler it was a fortified monastery, situated on a strategic site, surrounded by marshes, on the Giurgiu-Bucharest axis, the traditional invasion path of the Ottoman turks. Prince Radu Şerban had to rebuild the monastery from scratch and it was again rebuilt almost entirely in 1854. Thus, most original elements from the ancient times were lost, including the gravestones. Vlad the Impaler’s gravestone would be worth its weight in gold today...unfortunately it is long lost.
However, despite these irreparable losses, its extraordinary history makes Comana one of the most important monasteries in Romania. It is also located in a beautiful setting, close to Bucharest, major advantages for its future development.
After the Romanian Revolution in 1989 is was reopened as a monastery for monks, after being a simple parish church for sime time. Needing extensive repairs, works are now performed with european funds. The monstary also has a small museum in one of the cellars.
Near the church is a monument dedicated to the soldiers who have fallen in World War I. On it there is a plaque to the memory of 5 american aviators whose bomber was shot down near Comana. The villagers recovered the bodies and gave them a christian burial.
I visited the monastery on gloomy weather, perfect for a visit to the final resting place of the dreaded Prince Vlad the Impaler.




vineri, 21 octombrie 2011

Cimitirul Militar Român de la Zvolen

Armatele române au mers în Al Doilea Război Mondial până la Stalingrad şi apoi până la Praga pentru Transilvania.
România a fost aliată cu Germania nazistă împotriva Uniunii Sovietice, pentru a elibera Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţa. A mers mai departe, dincolo de Nistru, în speranţa de a recupera, prin bunăvoinţa Germaniei, partea de nord a Transilvaniei anexată de Ungaria ca urmare a Dictatului de la Viena. Pe 23 august 1944, cu armatele sovietice ameninţând să ocupe întreaga ţară, Regele Mihai I răstoarnă regimul Mareşalului Ion Antonescu şi angajază România de partea Aliaţilor, împotriva Germaniei, pentru restul războiului. Din acel moment, România avea să angajeze peste 550 mii de soldaţi pe frontul de vest în luptele pentru eliberarea nordului Transilvaniei, Ungariei şi Cehoslovaciei, pierzând aproape 170 de mii morţi, răniţi sau dispăruţi.
Lupte foarte grele s-au purtat în Munţii Tatra, în Slovacia. Astfel, la Zvolen se află cel mai mare cimitir de război românesc din străinătate. Aici se odihnesc în somnul de veci 10 384 de soldaţi români, alături de soldaţi ale altor state participante la Al Doilea Război Mondial, în principal soldaţi ruşi.
Secţiunea românească a cimitirului este organizată în jurul unui mausoleu în formă sarcofag de marmură, având deasupra ei o coroană de frunze de laur. Pe mausoleu este inscripţionat în română şi cehă: "Glorie veşnică eroilor romîni căzuţi în luptele pentru eliberarea republicii cehoslovace de sub jugul fascist, 1944-1945". Nu departe se află o troiţă din lemn ridicată pe 7 mai 1995 de Fundaţia George Pomuţ (Goerge Pomuţ a fost un participant la Revoluţia Maghiară din 1848 şi la Războiul de Seceseone ca general în armată unionistă).
În cimitir există morminte comune precum şi morminte simple pentru ofiţeri. Se menţionează numele celor căzuţi, data şi locul.
Am observat un mormânt la care s-a pus o placă nouă, cea a Locotenent Colonelul Precul V. Dionisie decorat post-mortem cu Ordinul Mihai-Viteazul, născut în Basarabia în 1906 lângă Hotin, căzut pe 28 martie 1945 la Zvolenska Slatina. Piatra a fost pusă de nepoata de frate Lucreţia Precul. Întreaga familie Precul a avut de suferit din partea regimului comunist pentru că erau refugiaţi din Basarabia şi aveau origini "nesănătoase". http://ortodoxia.md/articole-preluate/1489-istoria-ne-a-umilit-iar-credina-in-dumnezeu-ne-a-inlat
M-a impresionat foarte mult acest loc, făcusem un ocol special prin Slovacia pentru a-l vedea. Sunt fericit că memoria acestor eroi rămâne vie în conştiinţa popoarelor român şi slovac.Este mărturia faptului că românii s-au luptat mult pentru a nu pierde provinciile istorice Transilvania, Bucovina şi Basarabia. Din păcate, bravura lor nu a putut împiedica pierderea ultimelor două şi nici instalarea regimului comunist după 1947...

The Romanian Militray Cemetary in Zvolen

The Romanian armies marched in World War 2 up to Stalingrad and then back to Prague for Transylvania. Romania was allied with Nazi Germany against Soviet Russia to recover from the latter Bessarabia, Bukovina and Herţa region. It went beyond the historical border on the Dniestr in the hope of recovering, through german benevolance, the northern part of Transylvania, taken by Hungary in the Second Vienna Award. On August 23rd 1944 while the Soviet armies were about to occupy Romania, King Michael I toppled the Antonescu Regime and went over to the Allies, fighting with them against Germany for the remainder of the war. Romania comitted over 550 thousand soldiers in the campaign in northern Transylvania, Hungary and Cechoslovakia, losing over 170 thousand casualties. There was hard fighting in the difficult region of the Tatra Mountains in Slovakia. Thus, in Zvolen can be found the largest Romanian military cemetary abroad. 10384 Romanian soldiers rest here, along soldiers from other nations, mostly Russians.
The Romanian section of the cemetary is organised around a central monument, in the shape of a sarcophagus, bearing a laurel crowen sculpted in stone. An inscription in Romanian and Czech reads: "Eternal Glory to the Romanian heroes fallen in the fight for the liberation of the Cechoslovak Republic from the fascist yoke, 1944-1945". Nearby there is a wooden cross erected on May 7th 1995 by the George Pomuţ Foundation (George Pomuţ participated to the Hungarian Revolution of 1848 and the American Civil War as general in the Union Army).
In the cemetery there are common graves and also individual graves for the officers, bearing the names of the fallen, the date and the place.
I noticed a grave stone which was replaced recently, that of Liutenant Colonel Precul V. Dionisie decorated post-mortem with the Order Michael the Brave, born in Bessarabia in 1906 near Hotin, fallen on March 28th 1945 at Zvolenska Slatina. The new headstone was laid by his niece, Lucreţia Precul. Searching on the internet more information about him, I found out that he had 3 brothers and that all his family, including Lucreţia, was persecuted by the post 1947 Communist Regime in Romania for their bessaraban and "unhealthy" origins(intellectuals, individual entrepreneurs, etc).
I was very much impressed with this place for which I made a special detour through Slovakia to visit. It testifies to the fact that Romanians fought hard to recover Transylvania, Bessarabia and Bukovina. I am glad that their memory endures in Romanian and Slovak counsciousness. Unfortunately, their bravery was not sufficient to recover the last two from the Soviet Union, nor to avoid the Soviet occupation of Romania and the Communist Regime that followed between 1948 and 1989.





joi, 20 octombrie 2011

Muzeul Revoltei Naţionale - Banská Bystrica, Slovacia

În martie 1939 Germania nazistă ocupa partea cehă din Cehoslovacia, rămânând un stat pion, Slovacia, care şi-a declarat independenţa în acelaşi moment. Pierduse între timp teritorii în sud şi est, luate de Ungaria (noiembrie 1938, martie 1939). Statul Slovac va exista până în 1945 ca satelit al Germaniei.
Între 29 august şi 28 octombrie 1944 elementele de rezistenţă anti-fascistă declanşează Revolta Naţională (Slovenské národné povstanie). Centrul aceste revolte a fost regiunea Banská Bystrica (se pronunţă Bistriţa) iar obiectivul ei a fost eliberarea ţării cu ajutorul armatelor sovietice şi române care soseau din est.
Din nefericire, elementele rezistenţei nu au reuşit să facă joncţiunea cu armatele sovietice, care în acel moment erau blocate la graniţa estică a Slovaciei, câteva sute de kilometri mai la est de teritoriul controlat de rezistenţă. Armatele române şi sovietice luptau în acelaşi timp în Transilvania (bătăliile de la Turda şi de la Păuliş). Strategia sovietică dădea prioritate ocupării Poloniei şi Budapestei şi se apreciază că rezistenţa slovacă nu a beneficit de sprijinul şi prioritizarea pe care le-ar fi meritat. De asemenea, se consideră că revolta a izbucnit prea devreme pentru ca să poată beneficia de ajutor direct din partea ruşilor.
Slovacia va fi eliberată până la urmă în ianuarie-aprilie 1945 de armatele sovietice şi române.
La Banská Bystrica există un muzeu dedicat acestui episod al istoriei micuţei ţări central-europene, un muzeu foarte bogat în exponate: uniforme, arme, filme, fotografii, hărţi. Lupta din Slovacia este pusă în perspectiva întregului război.
România a avut o contribuţie decisivă în eliberarea aceste ţări de către nazişti, fiind mărturie mai multe cimitire militare, printre care cel mai important este Cimitirul Militar Român de la Zvollen. Astfel, când am vizitat muzeul, în iulie 2009, era găzduită o expoziţie temporară "Armata română în eliberarea Slovaciei" din care reproduc o serie de poze.

National Uprising Museum - Banská Bystrica, Slovakia

Nazi Germany occopied the entire Czech lands in March 1939. To avoid the same fate, Slovakia declared itself indepedant, in fact a satellite state of Germany. It had already lost territories to Germany's ally, Hungary, in the First Vienna Award, and would exist until 1945 when Czechoslovakia was reformed.
On August 29 1944 the Slovakian anti-fascist resistance started an uprising, hoping to liberate the country and link up with the Soviet and Romanian armies advancing from the east. The secured the area in central Slovakia and made Banská Bystrica its headquarters.
Unfortunately, Soviet armies were unable to progress into Slovakia and were held a few hundred kilometers to the east. Meanwhile, in the south-east, Romanian and Soviet armies were fighting in Transylvania (battles of Turda and Păuliş). The Soviets prioritised the occupation of Poland and Budapest and its is considered today that in fact the Slovak Uprising did not get a proper support from them. Moreover, the uprising was badly timed, being triggered too early when allied armies were too far away to assist directly.
The Soviet and Romanian armies finally liberated Slovakia in January-March 1945.
There is a museum in Banská Bystrica on the National Uprising, full of uniforms, weapons, films, photographs or maps, describing the uprising in the context of World War 2.
Romania had a major contribution in the liberation of Slovakia. Military cemeteries testify of the Romanian war effort in that part of Europe, such as the Zvollen Military Cemetary. Also, when I visited the National Uprising Museum in July 2009, there was a temporary photograph exhibition: "The Romanian Army in the liberation of Slovakia".





vineri, 14 octombrie 2011

Mânăstirea Dealu

Mânăstirea Dealu este unul dintre cele mai importante locuri ale spiritualității românești țesută cu însemnătate istorică.
Fondată de voievodul Radu cel Mare (1495-1508) pe locul uneia mai vechi probabil ctitorită de Mircea cel Bătrân (1386-1418), este reparată și înfrumusețată de succesorii săi, mai ales de fiul său Radu de la Afumați (1522-1529).
Mânăstirea, prin mărimea sa și prin apropierea de Târgoviște, capitala țării, devenise printre cele mai importante din Valahia. Aici a fost organizată prima tiparniță din țările române (inclusiv Transilvania), în 1508, de către călugărul Macarie, adus din Veneția.
Mânăstirea este necropolă domnească, fiind înmormântați aici ctitorul, Radu cel Mare și alți voievozi. Ceea ce i-a dat Mânăstirii Dealu o importanță deosebită este îngroparea aici a capului Voievodului Mihai Viteazul (1593-1601), ucis pe Câmpia Turzii în Transilvania în timp ce încerca să recucerească acest principat.
În perioada modernă a funcționat la Mânăstirea Dealu, începând cu 1879, o școală de ofițeri renumită. Mulți generali importanți ai armatei române din Primul și Al doilea război mondial au fost elevi ofițeri la "Liceul Militar Nicolae Filipescu" de la Mânăstirea Dealu.
Astăzi, cei ce urcă să viziteze Mânăstirea Dealu vor găsi un loc liniștit, zidurile sale adăpostind un loc sacru, tihnit. De acolo se vede valea Ialomiței cu orașul Târgoviște.

Dealu Monastery

Dealu Monastery is a spiritual place intertwined with historic importance for Romania.
It was founded by Prince Radu the Great (1495-1508) on the site of an older monastery of Mircea the Old (1486-1508). It is finished and embellished by his successors, especially his son Radu of Afumați (1522-1529).
The monastery was very big in those times and, coupled with its proximity with the capital, Târgoviște, gave it a lot of importance. It is the site of the first printing press in the Romanian principalities (including Transylvania), set up in 1508 by the monk Macarie, who honed his craft in Venice.
The monastery is a princely necropolis. Here is the grave of its founder, Radu the Great, but most importantly, Dealu is the place where was brought and burried the head of Prince Michael the Brave (1593-1601), slain in Trasylvania by mercenaries while he was fighting to recover that principality under his own rule.
At Dealu Monastery was founded an officer school in 1879. Thus, the most prominent romanian generals of World Wars I and II passed through "Nicolae Filipescu Military Highschool".
Today, this holy place harbours peace and reflection between its walls. From a columned terrace one can look down on Ialomița valley with the old town of Târgoviște below.





joi, 13 octombrie 2011

Târgovişte

În articolele precedente am vorbit despre principalele locuri de vizitat în Târgovişte.
Mergând prin oraş din loc în loc, nu are cum să nu vă vrăjească atmosfera patriarhală a micului oraş, fostă capitală de ţară. Străduţe mici, câteva pietonale bordate cu prăvălii devenite cafenele, biserici, case în toate stilurile. Astfel, pentru a vizita toate obiectivele enumerate şi pentru a simţi atmosfera oraşului, de ce nu un weekend la Târgovişte - ar avea ce vizita şi vedea! Mulţi turişti merg un weekend la Sighişoara sau la Braşov, pe urmele lui Dracula, dar de ce să nu îl caute în schimb la Târgovişte, în Turnul Chindiei, construit de el?

Târgovişte

The precedent articles take a tour of the main places to visit in Târgovişte. While walking through the town looking for them, you cannot help but notice the quiet, pleasant old feeling of the small town which was once a state capital. Small streets, some pedestrian with cafes and bars, churches, houses old and newer in all styles... I wonder why people don't take a weekend and take the time to visit this city, enjoy it's atmosphere. There are enough things to see and experience. Tourists from home and abroad search for Dracula in Sighişoara or Braşov, why don't they look for him also at Chindiei Tower, which he built?





joi, 6 octombrie 2011

Mitropolia Târgovişte

Târgovişte a fost sediul Mitropoliei Ungro-Vlahiei între 1518 şi 1668. Prima biserică metropolitană a fost ridicată de Neagoe Basarab. Ruinele vechii mitropolii (şi a construcţiilor aferente) se pot vedea şi astăzi în Parcul Mitropoliei.
În 1889, biserica fiind în stare foarte proastă, este dărâmată, iar arhitectul francez Lecomte du Noüy a reconstruit-o pe aceleaşi fundaţii în 1889, inspirându-se şi din arhitectura bisericii mari de la Curtea Domnească.
Astăzi acest spaţiu, parcul şi biserica, sunt înconjurate de blocuri, dar constituie o foarte frumoasă oază a oraşului, cu verdeaţă şi importanţă istorică deosebită.

Târgovişte Metropolitan Church

Târgovişte was the seat of the Church of Wallachia between 1518 and 1668. The first church was built during the reign of Neagoe Basarab. The ruins of this first complex can still be seen in the central park. The oroginal church survived until 1889 when Franch architect Lecomte de Noüy rebuilt it on the original foundations, drawing inspiration also from the church of the Pricely Court.
This space is now an important green oasis for the town, one that has a great deal of historic importance as well.


luni, 3 octombrie 2011

Biserica catolică Sf. Francisc de Assisi - Târgovişte

Târgovişte a avut încă din Evul Mediu biserică catolică. Fiind capitala Valahiei, avea o comunitate de negustori şi meşteşugari veniţi din ţările apusene.
Actuala biserică se află pe strada Bărăţiei, pe locul uneia mai vechi, chiar lângă Muzeul Gheorghe Petraşcu. A fost ridicată între anii 1895-1898.
Forma ei aduce aminte de bisericile din Toscana, cu o turlă subţire, pătrăţoasă şi înaltă. Interiorul este spaţios şi frumos decorat.

Saint Francis of Assisi Catholic Church in Târgovişte

Târgovişte had a catholic church since the Middle Ages. As capital of Wallachia, it had an expat community of merchands or craftsmen from western, catholic countries.
The present church was built on the site of an older one between 1895 and 1898. It stands right next to the Gheorghe Petraşcu Museum on Bărăţiei street.
Its shape resembles that of Tuscan churches in Italy with a tall, slim, square tower. The interior is spacious and has a simple but beautiful decoration.