joi, 21 ianuarie 2016

Marșul lui Ștefan cel Mare: ziua 4 Călărași - Cornești

Dimineața de miercuri în Călărași eram din nou strânși în piața principală a orașului, în așteptarea plecării. Nu știam la acea oră că va fi cea mai grea zi din marș: urmau multe ore caniculare pe un drum drept, dar cam lipsit de umbră.

Traseul zilei era Călărași - Cornești, cu trecere prin Sipoteni și Bahmut, pe valea Bâcului.

Chiar la ieșirea din Călărași am cumpărat o pungă de piersici de la cineva de pe drum (2 lei kilogramul de piersici...) și le-am împărțit celor din marș. Eram foarte bine dispus.

Contrar acestui panou straniu, ziua era doar la început.


Coloana mergea în ritm bun și așa cum am mai scris, au participat, la tot marșul, și persoane în vârstă.

Problema însă era căldura, foarte puterică încă de dimineață. Probabil s-a apropiat de 40° la umbră. Am observat că beam multă apă și de curiozitate am urmărit câte stricle am terminat în acea zi. Mi-au ieșit la socoteală vreo 6 litri; mers la baie era nevoie doar seara, restul, peste zi, se evapora... Era deja clar că nu mai supusesem corpul la asemenea regim până acum.

Peisajul pe valea Bâcului cu un element mai rar în Basarabia: un tren (rețeaua feroviară nu e foarte dezvoltată, oamenii se deplasează mai mult cu rutierele).

Aspect de la primul popas. Apă și umbră, tot ce ne-am dorit în acea zi...

Și iar la drum. În prima oră a dimineței, mai ales pentru că mă oprisem să iau piersici, sau urcam și coboram coloana să fac poze, îmi schimbam poziția în coloană. Acum, însă, rămâneam destul de în față, pentru că nu se mai putea risipi energie.

Am avut, de asemenea, parte de o primire foarte frumoasă. Cântece, costume și dansuri populare și o cuvântare, ca de obicei. O parte dintre noi am intrat în magazinul lângă care ne oprisem și l-am golit, la propriu, de apă și înghețată.

Am remarcat, la Sipoteni, că am primit un dar mai original: un frumos bust al lui Ștefan cel Mare. Voievodul are, în această reprezentare, o figură destul de severă, ca și cum ne-ar spune că ceea ce facem noi este foarte frumos dar mai ales foarte important, așa că trebuie să ne ținem serios de treabă și să terminăm cu bine marșul. Adevărul că botezasem expediția cu numele lui, deci nu îl puteam dezamăgi.

Curând am pornit din nou la drum prin Sipoteni, localitate a cărei nume m-a marcat, pentru cele ce vor urma.


Încă eram în sat când căldura se făcea serios simțită; deși aveam apă la noi (se distribuia) o terminam repede și am luat și din fântânile din sat. Mulţi voluntari nu au mai putut continua pe jos în acea zi. Au fost duşi direct la cazare unde au ajutat colegii cu aranjarea camerelor, descărcarea bagajelor și pregătirea mesei. Logistica a fost o parte importantă și impresionantă din marș, cum aveam să-mi dau și mai bine seama în penultima zi.

Între timp, eu continuam drumul, de data aceasta în coada coloanei pentru a mă asigura, împreună cu alți băieți, că nu rămâne nimeni pe drum.

Iuțeam pasul să prind iar coloana: ne apropiam de popasul din pădurea de la Bahmut.

Acolo am stat multe ore, să treacă vipia. Era și un restaurant unde unii și-au luat de mâncare pe lângă ce am avut noi, de exemplu ciorbe. Eu nu mi-am luat: nu aveam așa poftă de mâncare și voiam, cumva, să servesc același prânz ca toată lumea. Ocazional, mai luam vreo ciocolată, fructe sau înghețată de la magazinele sătești.

Aici este un grup cu persoanele mai în vârstă din marș. Am discutat Adrian al lui Bănică, bărbatul din centru, cu steagul. E veteran de război, avea 69 de ani și mergea mai cu spor decât mulți din marș.
S-a zăbovit ore bune la somn, recuperând ceva somn, ocrotiți de pădure și de tricolor.

Foarte repede după popas am intrat în satul Bahmut, iarăși frumos primiți de localnici.

Am primit din partea lor icoana lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

În acea dupămasă, cu Ștefan în frunte aveam să continuăm marșul.

Acesta rămânea greu; nu mai era așa cald, dar ziua ne luase mult din puteri și mai era mult de mers.

În timp ce traversam Bahmutul am zăbovit la monumentul eroilor, ridicat în stil sovietic (mă interesează, din punct de vedere artistic, aceste exemplare foarte diverse) și am rămas în urmă față de coloană, mergând în ritmul multelor poze făcute.

Am observat muncile câmpului

Am fotografiat copiii ieșiți la un meci de fotbal.

Am mai trecut în revistă diversele vehicule mai ciudate pe care le întâlnesc prin Basarbia...

28 Și o apariție mai neașteptată în peisajul rural în care mă aflam.

Ieșind din sat am schimbat câteva vorbe cu nea Paul, care se oprise să discute cu un localnic, participant la marș, cam de-o vârstă. Au pornit cu mașina și mi-au propus să mă ia și pe mine, dar le-am zis că prefer să prind coloana pe jos.

Nu după mult timp am trecut pe lângă doi copii care se jucau lângă o răstignire (troiță). La acel moment mi-am dat seama că am în mână un baton de ciocolată cumpărat din sat. M-am dus să-l dau, părându-mi foarte rău că apucasem să mănânc mai bine de jumătate. Totuși, ei s-au uitat foarte mirați la mine, au tras un chiuit și au rupt-o la fură spre niște case. Mi-am zis, pe viitor, când mai sunt prin sate prin Basarabia, să am grijă dacă nu e prin apropiere un copil care și-ar dori mai mult o ciocolată, decât eu, și să i-o dau.

Între timp, iuțeam pasul să prind coloana, în timp ce admiram un asfințit ce devenea din ce în ce mai frumos.

I-am prins din urmă în timp ce se făcea popas la o fântână.

La scurt timp am avut parte de o bucurie: am văzut indicatorul de raion pentru Ungheni, destinația noastră finală.

36 de kilometri până la Ungheni (panou vechi cu scris rusesc)

6 kilometri până la destinația serii, Cornești

Am intrat în sat cu ultimele raze ale soarelui. Oamenii foarte primitori, unii erau la poartă cu căni de apă rece să ne servească.

Pe drum am mai avut răgaz să fotografiez prin sat, de exemplu acest model de poartă cu decorațiuni mai... muncitorești.

Sau alt exemplu de anunț cu regionalism: bazin anti-incendiar, adică având rol de stingere a focului în caz de incendiu.

Ziua a fost deosebit de grea. Majoritatea au rezistat eroic, au mers cu încredere și încăpățânare, depășindu-și limitele, pe canicula care se instalase în toată Basarabia dar care chinuia și România în aceeași perioadă. Simplele avertizări meteo și coduri galbene ce se tot anunțau ar trebui să fie de ajuns ca să demonstreze ce efort mare am făcut noi în acele zile. Una e așa ceva trăit la aer condiționat sau în vreo casă răcoroasă la țară sau la munte, alta pe șosea mergând 10 ore pe zi. 
Aici în imagine sunt o parte dintre coordonatorii marșului, prieteni și cunoștințe mai vechi: Diana, Oxana, Anatol. Vitalie și Irina.
Un coleg din marș a rezumat bine situația, în acea seară: "În viață, sunt două feluri de oameni - cei care aleg calea grea și își fac datoria și cei care preferă să mănânce răsărită (semințe). Primii o să facă ceva cu viața lor și o să rămână în istorie, ceilalți vor fi uitați. Noi suntem din prima categorie." Adevărul e că uniți și hotărâți, nimic nu ne poate sta în cale, se va demonstra.

Seara s-a terminat la Cornești cu un duș binevenit, rece, dar numai bun după atâta căldură. Am trimis pozele zilei și am mai schimbat impresii cu Roxana care a avut o zi nu mai puțin grea pregătind, cu alți voluntari, cazarea. La final, am adormit frânt, pe o zăpușeală îngrozitoare. Mulți colegi au preferat să doarmă afară, unde temperatura era chiar mai suportabilă. Ne trezeam pentru a ne pregăti să ajungem pe Prut, la Ungheni!

Mulțumesc pentru fotografiile folosite lui Anton Bălan, Anatol Ursu și Pavel Munteanu.

joi, 14 ianuarie 2016

Marșul lui Ștefan cel Mare: ziua 3 Lozova - Călărași


Noaptea petrecută la Lozova a fost foarte călduroasă, dar odihnitoare. Era binevenită răcoarea de la prima oră a dimineții.

The night spent in Lozova was very hot, but I got a good rest. The morning's freshness was more than welcome.

Foarte repede ne-am organizat pentru micul dejun; acesta semăna binișor cu masa din caravanele "Trai mai bun", dar pentru dimineață era ok.

We organized breakfast in record time; it looked a lot like breakfast in the "Better living" Caravans, but it was enough for breakfast.

Într-o oră, eram deja gata de drum. / In one hour, we were ready to go.

Traseul zilei era Lozova - Călărași, trecând prin Vorniceni și Sadova. / The day's destination was Călăraşi, passing through Vorniceni and Lozova. 

Și am pornit la drum! / And we're off!

Foarte curând am ajuns iar la Vorniceni, mult mai odihniți decât cu o seară înainte și foarte bine primiți. / Verz soon we arrived in Vorniceni, better rested than the night before and we were very well received. 

A fost tare frumos că în toate localitățile din Republica Moldova și din România am fost primiți cu flori, fructe, pâine și vin. Voluntarii au apreciat întotdeauna.

It was great that in every town or village in the Republic of Moldova and Romania we were greeted with flowers, fruit, bread and wine. The volunteers appreciated a lot.

Autoritățile locale au ținut un scurt discurs. / Local authorities held a short speech.

Apoi ansamblul de copii al satului a încins hora. Mi-au plăcut foarte mult uniformele și dansurile. Împreună cu cele de la Călărași, din aceeași seară, au fost cele mai frumoase din întreg marșul. Eram și foarte odihnit, bine dispus, iar ziua de marți a fost cea mai ușoară din tot marșul.

Then the children folk dance ensemble took over. I liked their dances and traditional clothes very much. Along with the ensemble in Călăraşi the same evening, they were the best in the whole march. I was also in excellent mood, being rested and the day the easiest in the whole march.

Curând ne-am prins toți în horă și a fost un moment foarte frumos. / Soon we joined in and it was a very beautiful moment indeed. 

Curând am pornit din nou, spre Sadova. / We soon resumed our march, to Sadova.

La ieşirea din Vorniceni am obsrvat această poartă impunătoare, dar nu am prea putut vedea ce se afla dincolo. / Exiting Vorniceni, I saw this imposing gate, but I could not really see what was on the other side.

Aspecte haioase de pe drum: interzis scăldatul, pescuitul, spălat auto (??!!) / Funny moments along the way: bathing, fishing and car washing (??!!) forbidden.

Panoul de intrare la Sadova / Entrance marker in Sadova

Am intrat în localitate cântând. / We entered the village chanting.

Eu eram undeva prin faţă, făcând poze coloanei şi împrejurimilor. / I was ahead of the column, taking photographs of the volunteers and also the surroundings.

Biserica din Sadova, cu arhitectură tipică, dar o turlă neobişnuit de mică. / The church in Sadova, with typical architectural but an uncharacteristically small cupola.

Răstignire (troiţă) şi fântână acoperită cu tablă dantelată, altă privelişte tipică pentru un sat basarabean. / Cross and a well covered with a decorated metal plate roof, typical in Bessarabian villages.

Sadova avea şi o colecţie de porţi frumoase din tablă, aceasta este una dintre cele mai frumoase din ele. / Sadova also had a collection of beautiful metal gates, this is one of the best examples.

Pe parcurs, mai mulţi oameni au ieşit să ne salute, unii cu steaguri. / On our way several people came out to greet us, some carrying Romanian flags.

loc de joacă în Sadova (am mai văzut exemple şi în alte sate - sunt destul de rudimentare) / playground in Sadova (I saw some other examples in other villages, they are rahter plain)

Ultima linie dreaptă în Sadova... / The last straight line in Sadova...

Am fost aşteptaţi de autorităţi în piaţa principală şi din nou primiţi foarte bine. / We were greeted and very well received by the local authorities in the main village square.

Voluntarii pozând în faţa staţiei de autobuz din Sadova. / Volunteers in front of the Sadova bus station.

Curând am pornit din nou, spre popasul de prânz. Soarele amiezii era foarte puternic şi chiar topea asfaltul sub picioarele noastre. Chiar la ieşirea din sat era un deal foarte abrupt.

We set off again soon. The noon sun was very powerful and was melting the asphalt under our feet. Exiting the village there was a steep hill.

Curând am intrat într-o pădure. În imaginea aceasta se observă clar râuleţele de asfalt topit şi resolidificat; la acel moment era chiar moale sub picioarele noastre. Spatele coloanei era urmat permanent de ambulanţă şi de o maşină de poliţie.

We soon entered a wood. In this picture can be clearly observed the tiny asphalt streams, melting and solidifying. It was really soft under our feet at that moment. The column was closely followed at all times by an ambulance and a police car.

Totuşi, în pădure am dat şi de umbră şi ne-a fost mult mai bine. Drumul de la Sadova la popas a fost cam dificil, dar curând am ajuns la popas.

Once we entered the forest, we got some shade, though, so it was much better. The road from Sadova was a bit long, but we soon arrived for our break.

Popasul de la Sadova a fost cel mai bun, din mai multe puncte de vedere. Sosisem odihniţi, aşa că după ce toată lumea a mâncat, mai mulţi s-au strâns şi au început o cântare. Asta nu i-a împiedicat pe alţii să tragă un pui de somn, mai încolo. La popas am avut şi prize şi astfel am putut intra pe internet, consulta ştirile (inclusiv despre marşul nostru) şi trimite fotografii colegilor. Lângă poiană era o fântână unde am spălat un tricou şi l-am pus la uscat: în soarele puternic, în 15 minute era uscat!

The break at Sadova was the most pleasant in the whole march, for several reasons. We were still fresh when we arrived, so after everyone had lunch, some started singing folk songs. This didn't prevent some others to catch a nap. We also had electricity there, which allowed me to check the internet for news and to post some pictures. Near the meadow there was a well where I washed a T-shirt. The sun dried it in 15 minutes!

Alt grup la odihnă la popasul de la Sadova.

Another group resting at Sadova.

Spre ora 5, am plecat iar. Căldura se mai lăsase.

We started again at 5. The heat had subsided.

Destul de repede am ajuns la marginea orașului Călărași.

We arrived at the outskirts of Călărași very soon.

Chiar la intrare curge râul Bâc, râul ce trece și prin Chișinău (aici cu Igor).

At its entrance flows the Bâc river, the same one that flows through Chișinău (here with Igor).

Casă pitorească din Călărași. În zona centrală orașul are și blocuri. Populația e în număr de 15000.

Picturesque house in Călărași. It has appartment buildings in the center. The population is around 15000.

Sosirea noastră în Călărași.

Our arrival in Călărași.

Ne-au întâmpinat autoritățile locale, un grup de copii în costume populare și voluntarii noștri de la Călărași, printre care cei mai vrednici sunt Mihai, Mariana și Tudorița. Pe ei îi știam deja de un an, de când au fost la Școala de vară "Primul pas unionist" de la Venus.

We were greeted by the local authorities, a group of children in folk costumes and our local volunteers in Călărași, among which the worthiest are Mihai, Mariana and Tudorița. I knew some of them, I had met them a year ago at the Venus "First unionist step" summer camp

Placă oferită localităților prin care am trecut.

The plaque offered to the local authorities in each town or village we crossed "Here passed Stephen the Great's March, started in Chișinău, in a peaceful struggle for the reunification of our national lands."

Și la Călărași, am fost primiți de un ansamblu folcloric de copii.

In Călărași too we were greeted by a children's folk ensemble.

Momente. :)

Moments. :)



Însuflețiți de horă, ne-am prins și noi, cu toată oboseala de peste zi.

We joined eagerly the dance (hora), unaffected by the day's effort.

Surpriza plăcută a venit la masa de seară, la un restaurant în toată regula, masă variată și îndestulătoare. Eram toți foarte încântați.

That evening's dinner was a pleasant surprise. We were welcomed in a restaurant with a varied and full meal. We were all very happy.

Seara s-a încheiat cu o lansare de lampioane tricolore.

The evening was concluded by launching colored lanterns: blue, yellow and red.

Ne-am strâns din nou în piața centrală și am lansat zeci de lampioane...

They were launched from the main town square...

... care au înălțat, ca un semnal, speranța noastră de înfăptuire a Unirii.

... and they elevated, like a beacon, our hope for Reunification.


Mulțumesc pentru fotografiile folosite lui Anton Bălan, Adrian Băzăvan, Igor Mocanu, Anatol Ursu, Saveli Bălan, Pavel Munteanu și Radu Popescu.

Thank you for the photographs used: Anton Bălan, Adrian Băzăvan, Igor Mocanu, Anatol Ursu, Saveli Bălan, Pavel Munteanu and Radu Popescu.