miercuri, 23 februarie 2011

Călimăneşti - oraşul

În afară de staţiunea Călimăneşti, pe care am descris-o anterior, mai există oraşul Călimăneşti, mai degrabă orăşel cu case pitoreşti decât cu blocuri. Şi e bine că a scăpat de prea multe blocuri comuniste urâte. Pe strada principală (DN 7) sunt doar câteva, iar cele mai frumoase case sunt tot acolo. Vile mai măricele sau doar case cu arhitectură tipică de munte, înalte, cu pridvor, stâlpi din lemn sculptat... Pot fi văzute din maşină, în drum spre destinaţia dumneavoastră, sau pot fi admirate mai pe îndelete, într-o plimbare "la şosea".

Călimăneşti - the town

Next to Călimăneşti Resort there is the town of Călimăneşti, with picturesque houses and very few appartment buildings. National Road 7 from Bucharest to Sibiu crosses the town and the best sights can be admired from the car. However, you can also have a break and take a quiet stroll enjoying the fresh mountain air and the specific architecture.



luni, 21 februarie 2011

Călimăneşti - staţiunea

A doua jumătate a secolului 19. România era în formare. Societatea se moderniza. Elita politică şi economică se europeniza. Pe vremea aceea, elitele europene mergeau la băi. Germania avea băile de la Ems, Franţa avea Aix-les-Bains, Austria avea Karlsbad (Karlovy Vary) sau ... Băile Herculane. Tânărul regat al României va avea staţiunea Călimăneşti-Căciulata, prima staţiune aristocratică.
Nu se ştie de când oamenii au folosit izvoarele din apropierea mânăstirii Cozia, dar de la mijlocul secolului 19, oameni de ştiinţă precum medicul Carol Davila,părintele medicinei româneşti, au studiat proprietăţile acestor ape. Astfel, micul sat Călimăneşti s-a transformat "peste noapte" în staţiune termală.
Vile somptuoase ale protipendadei epocii, pavilioane de băi, hoteluri, cazinouri, acestea mai pot fi admirate şi atăzi la Călimăneşti, deşi timpul şi deceniile de neglijare şi-au lăsat nemilos amprenta. Staţiunea se află la 2 ore de Bucureşti şi la una de Sibiu, pe unul dintre cele mai pitoreşti drumuri din ţară. Are multe atuuri pentru a redeveni ceea ce a fost, sau chiar mai mult decât atât. Şi încă nu am început să povestim despre celelalte mici comori ale zonei...

Călimăneşti - the resort

In the second half of the 19th century Romania was transforming, society was changing, the elite was becoming more and more european, moving away from oriental influences associated with the Ottoman Empire and its former dominance.
Like all elites, they enjoyed going to bath resorts. Germany had Ems, France had Aix-les-Bains, Austria had Karlsbad (Karlovy Vary) or... Băile Herculane. The young Romanian Kingdom would have Călimănești-Căciulata, the first aristocratic resort.
It is not known when people first started using the springs from near Cozia Monastery, but at the middle of the 19th century, medical scientists like Carol Davila, a pioneer of Romanian medecine, studied their physical properties. Thus, the small village of Călimăneşti transformed into a resort almost over night.
Somptuous villas, bath houses, hotels, casinos, they can all still be admired in Călimănești although time and decades of neglect also took their toll. However, the resort is only two hours from Bucharest, one from Sibiu, on one of the most beautiful roads. It has a few assets in order to regain its former glory. And we have yet to talk about the other treasures of the area...



joi, 17 februarie 2011

Dealu Frumos

Dealu Frumos, aproape de Agnita, este centrul geografic al României (sunt curios care era centrul geografic al României interbelice). Acest fapt şi biserica fortificată, nu sunt singurele motive pentru care să îl vizitaţi. Este un sat pitoresc în mijlocul unei zone superbe: valea Hârtibaciului.

Dealu Frumos

Dealu Frumos, close to Agnita, is the geographic center of Romania (I wonder where the center of interbellum Romania was). It has a superb fortified church and it is close to numerous other ones on the Hârtibaci valley. Its name means beautiful hill.



luni, 14 februarie 2011

Merghindeal

Despre biserica fortificată din Merghindeal am vorbit , dar atunci când vizităm cetăţile săseşti din Transilvania nu trebuie să neglijăm imaginile pitoreşti oferite de casele din sat.
Merghindeal este un sat luminos, cu o uliţă principală lată şi doar câteve uliţi paralele pe care se află şi biserica.
M-au impresionat clădirea primăriei, dar şi casele mari, înalte, adevărate cetăţi în miniatură.

Merghindeal

We have talked already about Merghindeal Fortified Church, but I find that, when visiting Saxon Fortified Churches in Transylvania, the villages themselves must not be hastily overlooked.
I appreciated Merghindeal as a sunny village, with a large main road and only a few intersecting minor ones, where the church is also found.
The Town Hall impressed me, and also the large, typical saxon houses, real small-scale citadels (for they usually also have high backyard walls.



vineri, 11 februarie 2011

Mânăstirea Ţigăneşti

Tot trecând prin Ciolpani pe vestita DN1 Bucureşti-Ploieşti, am remarcat de nenumărate ori indicatorul cu Mânăstirea Ţigăneşti. Mi-am tot propus să mă abat din drum să o văd, până când la un moment dat am avut drum în sat şi mi-am împlinit dorinţa.
Ansamblul monastic este unul frumos, cum îmi place mie, cu arhitectură armonioasă, cu chilii de jur-împrejur, de un alb imaculat, cu copaci bătrâni în incintă. În faţa turlei este un mic muzeu cu obiecte mânăstireşti şi nu numai, realizate de călugăriţe, pe care eu din păcate l-am găsit închis.
Numele mânăstirii se trage de la Matei Ţigănescu, cel care a donat pământul pe care se află mânăstirea. Cine ştie, poate că în viitor se va impune o denumire "politically correct" iar numele lăcaşului de cult va fi schimbat în Mânăstirea Rromeşti?

Ţigăneşti Monastery

The sign for the monastery can be seen in Ciolpani, on National Road 1 Bucureşti-Ploieşti. I was always curious to go and see it and finally I had the occasion to visit a friend in the village and I went for a visit.
I liked the monastery, it is one of those closed ones, with a Neoromanian colonnade, old trees and lots of quiet. It also has a museum with religious art items - however it was closed when I visited so I cannot say more about it.
The name of the monastery comes from Matei Ţigănescu, the donor of the domain where it was built. "Ţigan" means "gipsy" in Romanian. This word, used for ceturies, has been recently branded, in my opinion for no good reason, as disparaging. Who knows, maybe in the future it shall be politically correct to rename the shrine Roma Monastery? I hope not!



miercuri, 9 februarie 2011

Celei - trecerea Dunării în 1877

1877. Armata română a fost chemată în ajutor la Plevna de Marele Duce Nicolae al Rusiei: atacurile armatei ţariste erau respinse de turci şi se profila pericolul unui dezastru militar fără precedent pentru ei în Balcani. România nu exista, nu era stat independent recunoscut pe scena internaţională. Dar erau mulţi români care erau gata să îşi sacrifice viaţa pentru independenţă: România exista deja în sufletul lor! Ei au atacat în prima linie la Griviţa, manevră eroică împotriva redutelor turceşti, prefigurând măcelul tranşeelor din viitor. Duiliu Zamfirescu a zugrăvit foarte bine episodul în romanul "În război". Armata română era condusă de însuşi Regele Carol I. La Celei, lângă Corabia, românii au trecut pentru prima dată la sud de Dunăre după Mihai Viteazul.

Celei - the crossing of the Danube in 1877

In the Russo-Turkish War of 1877-1878, Russia was granted passge by Romania through its territory after having declared its independence on May 10th. The Ottoman Empire immediatly started bombarding the Romanian shore accross the Danube, at Calafat for example. The Romanians responded, bombarding Vidin. However, Russia would not allow the Romanian army to join the fight, wanting the glory for itself.
A few months later, the Russian armies were in a tight spot, fruitlessly bessieging Pleven (Plevna), in Bulgaria. Grand Duke Nicholas, the commander of the army, then sent a telegram to King Carol I, asking for Romanian intervention and placing the Pleven siege operations under his command.
Subsequently, the Romanians joined in the siege of Pleven, successfully taking and holding the famous Grivitsa Redoubt. They fought with the conviction that in order to exist as a nation, they have to shake off the centuries of submission to the Ottoman Empire, weapons in hand. The assault of the redoubts was bloody, foreboding the murderous trench warfare of World War I. The battle was celebrated in art (paintings by Nicolae Grigorescu, novel "At War" by Duiliu Zamfirescu, movie "For the Motherland - The independence war of 1877", etc).
At Celei, near Corabia, the Romanians crossed the Danube for the first time since the reign of Michael the Brave and regained their independence.



joi, 3 februarie 2011

Corabia

Corabia este un orăşel port la Dunăre, la sud de Caracal. Actualul oraş este relativ recent, fiind fondat în 1871 prin comasarea mai multor sate din jur, fiind nevoie de un port pentru transportul cerealelor pe Dunăre.
Corabia va cunoaşte momentul său de glorie la scurt timp când, în 1877, în apropierea oraşului, trupele române vor traversa Dunărea pentru a participa la asediul Plevnei alături de armata ţaristă.
Începuturile oraşului au fost ambiţioase: reţeaua străzilor a fost proiectată în unghi drept iar piaţa centrală se poate mândri cu clădiri care ar arăta foarte bine şi la Bucureşti, precum Casa de Cultură şi Catedrala Sfânta Treime. Străduţele patriarhale sunt umbrite de copaci cu coroane împreunate. Căsuţele vechi sunt de o mare diversitate şi printre ele se află ici colea şi vile deosebite din punct de vedere arhitectural, vechi de 100 de ani. În perioada interbelică s-a construit în oraş Hotelul Împăratul Traian în stil neoromânesc, de dimensiuni impresionante pentru un oraş aşa mic.
Astăzi orăşelul pare adormit. E un colţ fermecător dar parcă uitat. Industrie nu prea mai e, dar s-ar putea face multă agricultură - oraşul s-a născut din nevoia existenţei unui port cerealier iar în jurul său câmpia se întinde nesfârşită. Pe Dunăre se fac plimbări cu vaporaşul. Lângă oraş sunt ruinele cetăţii daco-romane Sucidava. În clădirea Casei de cultură se află Muzeul de Etnografie al regiunii, a cărui expoziţie completează foarte bine cea, mai amplă, a Muzeului Romanaţiului din Caracal.

Corabia

Corabia is a small town on the Danube, south of Caracal. It was founded in 1871 because a port was needed in the area for grain transportation. In fact its name means "sail ship".
The new town will know its greatest moment of glory soon, in 1877, when the Romanian army crossed the Danube to participate to the Siege of Plevna with the Russian army in the Romanian War of Independence (The 1877-1878 Russo-Turkish War).
The new port's beginnings were ambitious: a street grid plan at right angles,  an impressive central square with buildings that would look great even in Bucharest - the Culture House and the Holy Trinity Cathedral. The town however did not develop and the surrounding streets have a rural appearance with old trees lining the sidewalks. There are some very old villas too. In the interwar period a large Neoromanian style building was built: Hotel Traian (Trajan). It attracts attention even today.
The small town now looks a little slumbery. It is charming but looks forgotten. There is virtually no industry left but the agricultural potential of the area is huge. Cruises on the Danube may be organised. The ancient city of Sucidava is right near the town and its ruins can be visited. There is an Etnography Museum in the Culture House which covers the area between the Danube and Caracal.