luni, 30 mai 2011

Gospodăria ţărănească a Prinţului Charles din Valea Zălanului

Prinţul Moştenitor al tronului Regatului Unit, Charles de Wales, a considerat că Valea Zălanului este un sat care merită.
Într-adevăr, este un colţ de rai într-o mică vale ce se închide, înconjurat de păduri. Drumul se face de la Baraolt spre Băţanii Mari şi apoi spre sud. De la Aita Seacă te transportă înapoi în timp, fiind neasfaltat (dar practicabil cu maşina mică).
Valea Zălanului e un sătuc cu case frumoase, nu doar cea a prinţului. Aceasta din urmă, ultima din sat, este într-adevăr cea mai impresionantă şi se pare că este de asemenea foarte veche. Prin gospodărie curge şi un pârâiaş.
Casa şi dependinţele au fost amenajate pentru a primi oaspeţi, mobila este stil, veche, de tip săsesc (paturi înguste şi lungi, cu tăblie înaltă şi sculptată, dulapuri masive, etc). Este un colţ recomandat doar celor cărora nu le e frică să abandoneze tehnologia pentru câteva zile şi să se facă frate cu codrul, în ambianţa unei prospere gospodării ţărăneşti de altădată (dar totuşi cu confort contemporan).

Valea Zălanului

Prince Charles, heir to the throne of the United Kingdom, considers that Valea Zălanului village is worth discovering. Impressive credentials for a small village, right?
It is indeed a piece of heaven in a narrow and secluded valley. The road is from Baraolt to Băţanii Mari and then southward. From Aita Seacă there it is a dirt road, but in a pretty good condition and acessible to regular vehicles. The Prince has a guesthouse in Valea Zălanului, the last one in the village and probably the most beautiful. There is even a creek flowing through the property. The house and dependencies are restored, furnished with old Saxon furniture (beds, wardrobes, etc).
If you want to leave modern technology behind, but not all comfort, and enjoy nature and a life in a traditional village, then this place is for you.








vineri, 27 mai 2011

Casa memorială Benedek Elek din Băţanii Mici

La mică distanţă de Baraolt, după comuna Biboreţeni (celebra apă minerală), se face un drum către Băţanii Mici, unde se află casa memorială a lui Benedek Elek, "Ion Creangă al ungurilor", aşa cum mi-a fost prezentat de o localnică. La faţa locului mi-am dat seama că Benedek Elek ar fi mai degrabă un Petre Ispirescu al ungurilor, fiind un povestitor şi fabulist, culegător de basme şi folclor.
În Băţanii Mici, scriitorul are o statuie lângă şcoala din sat, iar peste râu se ajunge la casa lui, situată la capătul unei alei cu brazi şi un mic parc. Arată ca un mic conac şi fusese contruit de scriitor pentru soţia sa (pe frontispiciul casei este inscripţionat numele "Mari"). Interiorul s-a păstrat de pe vremea scriitorului, cu mobilă, tablouri şi manuscrise. Din nou, nu sunt materiale în limba română aproape deloc, dar ne-a explicat ghida, foarte amabilă, tot ce doream să ştim (pentru a vizita casa memorială, trebuie sunat la un număr de telefon afişat pe uşa de la intrare).
M-am bucurat de mica descoperire, a unui autor simpatic neştiut de cei care nu vorbesc limba maghiară. Ne-a bucurat mai ales atitudinea plină de cinste şi corectitudine a cărturarului, exemplificată printru-un citat afişat pe un zid: "Limba statului trebuie să o învăţaţi, limba maternă n-aveţi voie să uitaţi". Scriitorul a trăit între anii 1859-1929 şi a murit, la o vârstă venerabilă, în comuna sa natală. La bătrâneţe semăna mult cu Victor Hugo.

Benedek Elek Memorial House

A short distance from Baraolt , after Biborţeni (famous for its sparkling mineral water) there is a road to Băţanii Mici where the Hungarian writer Benedek Elek had his home. He was presented to me as “the Hungarian Ion Creangă” but I think he is more of a Petre Ispirescu or a Hans Christian Andersen. Indeed, he is a fable and folk tales writer.
His statue is found in the village next to the school. His house also has a park. It was built bz the writer for his wife; her name, “Mari”, is written on the pediment. The interior dates back from those times, with the writer’s furniture and personal objects. There are no explanations in Romanian or English, only Hungarian, but the guide explained gave us lots of information. Actually, if you wish to visit and she is not there, there is a number on the door you need to call.
I was happy to discover an unknown writer: he is not well known in Romanian by the non-Hungarian speaking population. I also liked the honesty of the writer, as he was recorded saying: “You must learn your country’s language (Romanian) and never forget your own (Hungarian).” He lived between 1859-1929 and in his old age looked a lot like Victor Hugo.



miercuri, 25 mai 2011

Baraolt

Baraolt este oraşul principal al zonei cu acelaşi nume (depresiunea Baraolt), situată în nord-vestul judeţului Covasna.
Este doar un orăşel, dar nu se află nimic mai măricel în jur şi are un centru cochet. În anii 80 a fost amplasat aici monumentul minerului, oraşul fiind, surprinzător, unul minier. Nu s-ar zice, după cum arată oraşul, adică îngrijit, fără blocuri mari. Epitaful care se păstrează este unul ultracomunist, a rămas parcă îngheţat în timp: "Monumentul 'Eroismul minerilor în opera de industrializare a ţării' a fost inaugurat în ziua de 12 august 1984, cu prilejul sărbătoririi Zilei minerului în anul celei de-a 40-a aniversări a revoluţiei de eliberare socială şi naţională antifascistă şi antiimperialistă de la 23 august 1944".
În centru se remarcă biserica catolică, fortificată, precum şi liceul de lângă, situat într-o veche şi impunătoare clădire cu o frumoasă troiţă în faţă, sub nişte copaci bătrâni şi umbroşi.
La baza turnului bisericii sunt multe plăci comemorative pentru cei căzuţi nu doar în Primul şi al Doilea Război Mondial, dar şi în Revoluţia de la 1848.
Am intrat în biserica foarte frumoasă şi liniştită. Găsesc regretabil că, la fel ca în alte locuri turistice cum e această biserică, nu am găsit materiale în limba română. Plăci, inscripţii şi chiar şi materiale turistice, totul în maghiară. Este păcat, pentru că suntem mulţi nevorbitori de limba maghiară care am fi curioşi să aflăm informaţii despre locurile pe care le vizităm. Cum putem cunoaşte o cultură sau o istorie locală dacă materialele nu sunt disponibile în engleză şi mai ales în limba de stat, limba română? Autorităţile, sau cine e responsabil cu chestiunile astea la obiectivele vizitate, nu procedează bine, că în rest, oamenii sunt de treabă şi răspund la întrebări, dau indicaţii sau informaţii.
Pe zidul bisericii am găsit şi o plăcuţă "de epocă" ce vorbeşte singură, în sensul că este şi ea îngheţată în timp şi nu e nevoie să ştii vreo limbă pentru a înţelege mesajul. O aveţi în imagine mai jos. Un soldat dă mâna cu un tânăr îmbrăcat în costum tradiţional unguresc. Pe fundal cătuşe rupte şi crucea apostolică maghiară (prezentă din evul mediu în heraldica Ungariei dar şi a Slovaciei). Data, 12 septembrie 1940, nu lasă loc interpretărilor: plăcuţa glorifică "eliberarea" Transilvaniei după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, de către Ungaria horthystă. Potrivit prevederilor Dictatului, administraţia şi armata română trebuiau să părăsească teritoriile pierdute până la 15 septembrie 1940. Probabil că trupele horthyste au intrat în Baraolt pe 12 septembrie.
Plăcuţa încă se află pe zidul bisericii în anul de graţie 2011, unde nu-şi mai prea are locul, pentru că din fericire Dictatul de la Viena a fost anulat. Locul ei ar fi mai degrabă la muzeu, ca artefact al unei perioade istorice trecute. Aflarea ei pe zid în prezent nu se justifică nicidecum. Ca fapt divers, Muzeul Naţional de Istorie de la Budapesta are o secţiune întreagă consacrată "recuperării" Transilvaniei, cu postere propagandistice cu imagini idilice cu biserici fortificate... săseşti. Astfel de obiecte sunt arhivă istorică, valoroasă, dar aparţinând unei anumite epoci din trecut.
În mod similar, dar invers, s-a creat o polemică privind plăcuţa cu citatul lui Nicolae Iorga din faţa Statuii lui Matei Corvin de la Cluj, care după restaurarea statuii a fost reamplasată. Plăcuţa cu respectivul citat nu este un element original al monumentului ci a fost montată într-un anumit context în perioada interbelică, iar astăzi nu-şi are nicio justificare. Ea este totuşi acolo şi acum, ca şi plăcuţa iredentistă din Baraolt. Se mai află prin ţară multe inscripţii anacronice, horthyste sau comuniste, care ar trebui relocate în muzee, pentru ca monumentele să fie în acord cu timpurile pe care le trăim şi să promoveze valori culturale şi sociale pozitive.

Baraolt

Baraolt is the main town of the area with the same name (the Baraolt valley), in northwestern Covasna county.
Is is just a little town but there is nothing bigger in the area so it is a point of attraction and has a neat center. There is a monument in the main intersection dedicated to miners, because, although one would not suspect, mining was a thriving industry here. There are no marks like big buildings or stuff like that to indicate it. The dedication on the monument was written before 1989 and it stayed: "The monument 'Miner's heroism in the noble work of modernising the country' was inaugurated on August 12th 1984, Miner's Day, celebrating 40 years since the social, national anti-fascist and anti-imperialist liberation revolution of August 23rd 1944". Vilifying fascism is frequent in communist propaganda, only to better cammouflage one totalitarian regime with another. August 23rd was the day Romania switched sides in World War II, to avoid occupation from the Soviet Union. The Romanian army fought the rest of the war against Germany and Hungary, liberating Transylvania and advancing till Prague. The date was national day during the communist regime until the 1989 Revolution.  
In the center there is the historic catholic church. It is still fortified and surrounded by beautiful old trees. There is a beautiful highschool institution right next to it and a stone cross.
At the base of the church tower there are plaques honoring the fallen in World War I, World War II and also the 1848 Revolution.
I went inside the church. It was all very quiet. Unfortunately the information leaflets were only in Hungarian, spoken by the majority of the inhabitants in Covasna and Harghita counties. Well, it's a pity there is nothing in Romanian or English because all details about the history of the place will remain unknown to the general public. I hope this will change all over this region to better know its history, culture and local customs. Otherwise, the people are very obliging, always helping or giving directions when aked.
On the church wall I found a plaque from another time, more exactly the time of the Second Vienna Award and the Hungarian fascist regime in partitioned Transylvania (1940-1944). I was very much surprized and intrigued by my find, but what I could see was clear, no translation needed. The image shows a soldier shaking hands with a young man dressed in a traditional Hungarian costume. In the background are broken shackles and a patriarchal cross. It is a symbol found since the middle ages in the Hungarian and Slovakian heraldry - it is also well known as the "cross of Lorraine", made famous in World War II as the symbol of the French Resistance. There is a date marked: September 12th 1940, probably the date the Hungarian troops marched into Baraolt, part of occupied Transylvania from September 1940 to October 1944.  
I felt like an archeologist, however, I was also disturbed that the plaque is still in the initial place in 2011! The Vienna Awards were fortunately reversed, Nazism and Fascism defeated, so the plaque is now an artifact belonging to the museum. For example the National History Museum in Budapest has a whole section on World War II and the occupation of the northern part of Transylvania. I watched with mixed feelings those pictures and posters of celebration... Well, historic artifacts are valuable, but belonging to the past, they should be in museums, not still showcased in public places. 
There was at the time of my visit in Baraolt a polemic regarding the most famous monument in Cluj, the King Matthias Corvinus statue. The statue was restored and after the works were completed, a plaque with a controversial citation of historian Nicolae Iorga was placed in front of it. Well, that plaque was put there originally in the 1930's, in a particular historical context which no longer exists today - it is not an original element of the monument and once removed should not have been replaced.
There are still many inscriptions forgotten throughout the country, mostly communist, some fascist, which should be removed and placed in museums. Monuments must be in accordance with the present times and convey positive social and cultural values.



luni, 23 mai 2011

Castelul Daniel de la Vârghiş

Castelul Daniel de la Vârghiş se află în mijlocul unui parc, în spatele căruia curge molcom un râuşor. Este o privelişte încântătoare, mai ales din logia renascentistă a castelului.
În interior se află spaţii expoziţionale şi puţine elemente originale, pentru că după război, castelul a servit pe post de grajd, iar balega de vacă era până în tavan (mică exagerare, dar în orice caz, parchetul original mai există doar într-o sală).
Oraşul Esztergom, din Ungaria, centru urban de mare importanţă încă din evul mediu, a cumpărat castelul în 2005. De atunci castelul şi grădinile parcă s-au întors în timp, în vremurile mai faste. Vor fi deschise şi spaţii de cazare în anexe, au loc festivaluri, precum festivalul "Zilele renascentiste" sau sărbătorirea cărturarului maghiar Mikes Kelemen, a cărui poveste este foarte similară cu cea a contemporanului său, Dimitrie Cantemir: după ce a pierdut un război, respectiv Războiul Curuţilor lui Francisc Rakoczi al II-lea, a fost forţat să plece în exil, în Imperiul Otoman, timp în care a creat o importantă operă literară, evocând evenimentele istorice la care a fost martor.
Vârghiş este imediat la nord de principalul oraş din zonă: Baraolt.

The Daniel Castle in Vârghiș

The Daniel Castle in Vârghiș is in a middle of a splendid park. A river runs through it. It is a charming scenery, especially when viewed from the Renaissance style loggia.
Inside are rooms used for exhibits. They have few original elements, as the castle was devastated after World War Two and was used as a barn. The original flooring is also gone, except for a room.
The city of Esztergom in Hungary bought the castle in 2005. Since then, the castle and gardens have returned back in time, in better days. Tourists can be lodged on the castle grounds and festivals, like the "Renaissance Days" are held. The guide told us about an exhibit on the life of Mikes Kelemen. He took part in the Kuruc Wars under Francis Rakoczi II and had to flee in exile in the Ottoman Empire. In that time he rote valuable material about the times in which he lived.
Vârghiș is immediately north of the main town in the area: Baraolt



vineri, 20 mai 2011

Castelul Kálnoky de la Micloşoara

Am aflat despre castelul Kálnoky de la Micloşoara de pe internet, având o pagină foarte frumoasă cu imagini cu castelul, case vechi restaurate şi multă natură frumoasă împrejur. Tot de acolo am aflat povestea contelui care s-a întors pe plaiurile strămoşeşti pentru a ridica din ruină moşia şi satul din apropiere.
Am fost la Micloşoara anul trecut iar anul acesta am hotărât să înnoptăm "la castel". Impresiile unei nopţi într-un palat martor a secole de istorie? De nedescris, mai ales că totul arată foarte autentic și vechi, restaurarea nefiind complet terminată. Am avut mai ales privilegiul de a întâlni distinsa noastră gazdă şi de a culege impresii autentice despre ce înseamnă să lucrezi cu materiale vechi, să ridici o structură din ruină, să-i redai viaţă, să o remobilezi cu atenţie, devotament şi stil, în acest răstimp redând de muncă unei întregi comunităţi. Apoi satisfacţia de a primi în vizită prieteni, apoi valuri de turişti, curioşi să vadă un crâmpei de ev romantic îngheţat în timp acum 200 de ani.
Castelul de vânătoare de la Micloşoara este de abia la început de restaurare. E concesionat de la autorităţile publice şi mai are un drum lung de parcurs. Dar povestea care începe este una frumoasă, a istoriei salvate şi reservită caldă, pe platou, celor care doresc să o cunoască, şi mai mult, să o trăiască.

The Kálnoky Castle in Micloșoara

I found out about the Kálnoky Castle from the internet, because their site has beautiful images of the castle, the village with several restores houses now serving as guesthouses and the natural surroundings. That's also where I read the story of the count who came back from abroad to rebuild his estate and help the village. 
I was in Micloşoara last year and this year we decided to sleep at the castle. It's hard to describe the feeling you get sleeping in a centuries old castle, especially because everything looks old and authentic, the restoration works being only partially completed. We had the pleasure of meeting our distinguished host and to talk about what it means to work with old material, to rebuild a structure from ruin, to give it life again and to refurnish it with care and detail, all the while giving local villagers work. Then there is the satisfaction of receiving friends, then tourists, all curious to glimpse a bit of the romantic times of 200 years ago. 
The work at the hunting castle of Micloșoara is only at the beginning. It was leased from the public authorities on a long term and there are a lot of things to be done. However, it is a beautiful story, one of saved history, served hot, to those who wish to know it better and even to live it. 




luni, 16 mai 2011

Micloşoara

Micloşoara, aflată la marginea judeţului Covasna, între Braşov şi Sighişoara, a devenit o localitate cunoscută. Motivul? Casele de oaspeţi frumos restaurate ale Contelui Tibor Kalnoky şi castelul ancestral al familiei.
Totul a început acum mai bine 10 ani, când Tibor Kalnoky s-a întors pe plaiurile străbunilor, o poveste din ce în ce mai cunoscută. A cumpărat o casă şi a amenajat-o cum era ea odinioară, fără materiale şi tehnici moderne, totul ca acum 200 de ani. O splendoare de arhitectură rurală şi interioare cu mobilă şi obiecte vechi, şemineu...Iniţial era locuinţa lui, apoi a deschis-o musafirilor, s-a mutat, a cumpărat alte case şi le-a restaurat şi pe acelea. Este prieten cu Prinţul Charles al Marii Britanii şi are grijă şi de casele acestuia. De câţiva ani lucrările la restaurarea conacului au început. Este o construcţie de cu totul altă talie decât casele de oaspeţi, aflat în mijlocul unui domeniu, cândva un parc bogat în specii vegetale exotice.
Satul Micloşoara este neatins de ravagiile modernităţii. Oamenii şi-au renovat casele frumos, deşi mai sunt şi unele care au nevoie de reparaţii, evident. Împrejur, natura completează tabloul, cu dealuri şi păduri cât cuprinde.

Micloșoara

Micloșoara is at the edge of Covasna county, between Brașov and Sighișoara. It has become a known place, thanks to Count Kalnoky's guesthouses and castle. 
Everything started more than 10 years ago when Tibor Kalnoky came back on the lands of his ancestors. He bought an old house and restored it. It became a marvel, with wonderful interiors, old furniture, fireplaces... At first it was used by him and his family, then he opened it to guests, moved out and bought other houses to restore. He is a friend of Prince Charles of Wales and also takes care of the Prince's properties in Trasylvania. His most ambitious project is the restoration of the Kalnoky Castle, which is quite big, found in the middle of a park.
Micloșoara village is untouched by modernity, at least the unwanted and stressful part of it. People have restored their houses beautifully, although some still need repairing, of course. All around, nature completes a perfect picture with forested hills fit for hiking or riding.   



miercuri, 4 mai 2011

Cula Tudor Vladimirescu de la Cerneţi

Deasupra satului Cerneţi, nu departe de Cula Nistor, într-o livadă veche se află cula lui Tudor Vladimirescu. Având multe moşii în zonă, Vladimirescu a construit cula ca reşedinţă principală după ce s-a întors de la război (luptase în Războiul ruso-turc din 1806-1812 în armata ţaristă).
Când am ajuns pe deal, soarele era la asfinţit. Silueta vechii reşedinţe a pandurului era cu atât mai impresionantă, încadrată de crengile desfrunzite a unor pomi bătrâni. Pur şi simplu simţeam paşii celor care au fost acolo: Tudor şi pandurii care ascunseseră arme în casă, pregătind revoluţia.
Astăzi cula este închisă, aşteptând încheierea unui proces în revendicare pentru a putea fi restaurată. Fie să se încheie cât mai repede acest episod pentru a fi redată naţiunii această bijuterie arhitecturală şi istorică.

The Tudor Vladimirescu fortified boyar house in Cerneți

On a hill above the Nistor fortified boyar house (kula), in an old orchard, is the the Tudor Vladimirescu fortified boyar house. The Romanian freedom fighter had many lands in the area so he chose this spot to build his main residence, after coming back from war (the 1806-1812 war between the Russian and the Ottoman Empire, fighting for the former).
When I visited the place the sun was setting. The silhouette of the old residence was as impressive, surrounded by such old trees. There was a sense of abandonment but I could feel the footsteps of the people who had walked there, Tudor Vladimirescu and his volunteers, hiding weapons and preparing the 1821 Revolution.
In present times the kula is closed, waiting for an ownership trial to end. Another ugly consequence of Communism. I hope this gloomy episode will be closed soon and that this architectural and historical jewel shall be given back to the nation.   



luni, 2 mai 2011

Cula Nistor de la Cerneţi

Aproape de Drobeta-Turnu Severin se află Cerneţi, un sat măricel, foarte important prin faptul că la marginea acestuia, pe dealuri, se află două cule vechi: Cula Nistor şi Cula Tudor Vladimirescu. Sunt una lângă alta, la câteva sute de metri distanţă. Din păcate nu se găsesc foarte uşor: trebuie întrebaţi localnicii iar eu am avut norocul de a întreba chiar pe mama paznicului celor două cule! Aşa am ştiut să fac prima la stânga cum intru în sat, să trec peste calea ferată pe drumul din mijloc (nu cel din dreapta care urcă, nici cel drept înainte-stânga) apoi iar dreapta pieptiş pe un deal, accesibil totuşi maşinilor de oraş.
Domunul Ion Ciurel, paznicul culelor, face parte din acea categorie de oameni cărora li se datorează dăinuirea anumitor valori istorice, având în vedere devotamentul şi munca lor zilnică, deseori solitară, în folosul patrimoniului.
Cula Nistor a fost clădiră în preajma Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu de către Nistor, unul dintre căpitanii săi. Cândva în jurul ei se îndindea o gospodărie prosperă, astăzi doar cula rămâne stingheră între vii.
Ca multe alte proprietăţi vechi, a trecut şi ea prin vitregiile retrocedărilor şi altor probleme aferente şi am aflat că în martie anul acesta s-a redeschis vizitatorilor. Totuşi, este mai prudent să daţi un telefon la primăria Cerneţi sau la Muzeul Regiunii Porţile de Fier pentru a afla exact orarul vizitelor. Oricum, merită văzută şi doar din exterior!

The Nistor fortified boyar house in Cerneți

Close to Drobeta-Turnu Severin is Cerneți, a pretty big village and an important one by the fact that on its edge, on the hills, are found two historical kulas: the Nistor and Tudor Vladimirescu fortified boyar houses. They are near each other. Unfortunately, they are not easy to find since there are no markings, so you have to ask the locals. I had the luck to run into the mother of the caretaker so we drove together to the place. The correct road is the first left after you enter the village, then cross the railway and take the middle road (not the one on the right which climbs, nor the one on the left which is sort of straight ahead, the one between them). Then we drove up on the dirt road which can be used by regular cars.
Mr. Ion Ciurel, the caretaker of the kulas, is part of that category of men who we owe for the preservation of certain historical values, given his devotion and daily labor, often solitary and unrecognized.
The Nistor kula was built around the 1821 Revolution led by Tudor Vladimirescu. Nistor was one of his captains. A whole household was built around it, with many other buildings which are now gone.
Like many other ancient properties, it was plagued by the problems of nationalization and then retrocession and I heard that in spring 2011 it was reopened to visitors. However, it is better to telephone to the Cerneți town hall or the Iron Gates Museum to find out the exact schedule. In any case, the site is worth a visit.