sâmbătă, 30 iunie 2012

Cula Greceanu

Este uneori posibil să se confunde între ele Cula Duca-Măldărescu și Cula Greceanu. Pentru a nu face această confuzie, mai ales pentru cei ce nu au vizitat încă monumentele, trebuie reținut că Cula Greceanu este cea cu volumetrie mai complexă, cu pereții exteriori în unghi și multe pante de acoperiș, iar Cula Duca-Măldărescu este cea pătrățoasă, cu pridvor amplu pe toată partea din față. Ambele sunt cele mai frumoase cule din România, situate la doar 500 de metri una de cealaltă în comuna Măldărești.
Cula Greceanu ar fi fost întemeiată potrivit legendei de un căpitan al lui Mihai Viteazul (1593-1601), Tudor Maldăr. Mai aproape de adevăr este estimarea istoricilor conform căreia construcția datează de la sfârșitul secolului 18 și a trecut din zestrea boierilor Măldărești la familia Greceanu. Iată, confuzia este ușoară și este cauzată și de această încrengătură de nume - paradoxal cula fondată de Măldărescu (potrivit legendei) se numește Greceanu.
O personalitate de seamă asociată culei este pictorița și scriitoarea Olga Greceanu (1890-1978) care a pictat în anii 30 o încăpere cu strămoșii săi, istorici sau legendari. Astfel, pereții au prins parcă viață cu imagini de domnițe și voinici.
Din exterior, cula pare un castel, cu foișoare, ferestre înguste și linii războinice. Din interior se observă gurile de tragere, așezate strategic la intrare și la etaj. Mai lipsesc doar apărătorii și puștile cu cremene.
Încăperile sunt amenajate opulent cu mobilă veche, sculptată, masivă. Se găsesc și obiecte mai micuțe: măsuțe, ciubuce, veselă, talere de cupru... Nu lipsesc nici sobele din cărămidă și olane, văruite într-un alb imaculat. Din nou un răsfăț de ambianță vernaculară, tranziție de la medieval la fanariot.
Lângă culă se află și o frumoasă căsuță anexă, mult mai recentă, dar cu o arhitectură țărănească autentică.
În prezent Cula Greceanu se găsește în proces de retrocedare. Ea poate fi vizitată dar proiecte mai ample de punere în valoare așteaptă deznodământul procesului. Să sperăm că acesta va fi unul fericit pentru patrimoniul național.

Fotografii (1, 2, 3, 5, 6): Mirela Bena

Greceanu fortified boyar house in Măldărești

The Greceanu and the Duca-Măldărescu fortified boyar house are 500 meters appart and easily confused. To give a few queues, the Greceanu kula has a complex shaped roof while the Duca-Măldărescu kula is square-shaped and has a broad loggia on its front facade. 
Legend says that the Greceanu kula was built by a captain of Michael the Brave (1593-1601), Tudor Maldăr. In fact, the structure was built mostly in the 18th century and passed from the Măldărești family to the Greceanu family. It is now identified by this sole last name to avoid further confusion. 
Giving it further distinction, the Greceanu kula was decorated by Romanian painter and writer Olga Greceanu (1890-1978). She painted a whole room with her legendary and historical ancestors - thus, walls come alive with warriors and maidens. 
From outside, the kula has the appearance of a castle, with loggias, narrow windows and a rather military look. From the inside you can better observe the gun embrasures, set strategically at the entrance and on the upper levels - only the rangers with flint lock rifles are missing from the picture. 
The rooms are decorated with massive, old sculpted furniture. Smaller objects like low tables, chests, copper plates or tableware can be seen. The whitewashed brick stoves are picturesque as always, plunging the tourist in the medieval atmosphere of south-eastern Europe boyar houses.
Near the kula is a smaller house used as living quarters up until the Second World War. It is built in simple peasant style. 
The Greceanu kula was recently reclaimed in court by heirs of the last owner (the property was, like almost all private property in Romania, confiscated by the Communist Regime after World War 2). It can still be visited, but larger projects in which it could be involved are on hold waiting for the outcome. Let's hope it shall be a favorable one for national heritage.  

Pictures (1, 2, 3, 5, 6): Mirela Bena








miercuri, 27 iunie 2012

Casa Memorială I. G. Duca

Ion Gheorghe Duca (1879-1933) a fost o figură ilustră a politicii româneşti interbelice, un intelectual rafinat provenit dintr-o familie ce a dat României mai multe generaţii de oameni remarcabili. Bărbaţii de stat de anvergură se forjează deseori în mai multe generaţii, produsul unor şcoli de elită, unei creşteri desăvârşite.
Astfel, bunicul său, Ion Duca, a fost ministru în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
Tatăl său, Gheorghe Ion Duca, a fost director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele şi Director General al Căilor Ferate Române. Vizavi de Gara de Nord puteţi admira statuia ilustrului inginer.
Tânărul I. G. Duca s-a născut la Bucureşti şi a urmat cele mai bune şcoli din capitală (Liceul "Sfântul Sava"). Facultatea de drept o va urma la Paris. La 23 de ani era deja judecător la Horezu şi va rămâne definitiv fermecat de frumoasele locuri încărcate de istorie în care poposea.
Astfel, 10 ani mai târziu, în 1912, după ce deja şi-a început ascensiunea politică în Partidul Naţional Liberal, I. G. Duca îşi construieşte o casă de vacanţă pe moşia achiziţionată la Măldăreşti, moşie ce cuprindea şi culele istorice Măldăreşti (Duca) şi Greceanu. A fost pe deplin în măsură să preţuiască valoarea culelor seculare - mărturie stă însăşi casa clădită de el în pur stil vernacular. Astfel, moşia de la Măldăreşti avea să renască sub ocrotirea sa.
I. G. Duca avea să urmeze o strălucită carieră politică, devenind succesiv Ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor, Ministru al Agriculturii şi mai târziu Ministru de Externe. De asemenea, după dispariţia lui Ion. I. C. Brătianu (1864-1927) şi Vintilă Brătianu (1867-1930), avea să devină Preşedintele Partidului Naţional Liberal şi va fi numit Prim-ministru de către Regele Carol al II-lea în 1933. De altfel, Duca nu era partizanul Restauraţiei (revenirii lui Carol al II-lea pe tron), considerănd acest compromis ca fiind riscant, faţă de faptele reprehensibile ale prinţului, incompatibile cu calitatea de rege. Evenimentele însă, au decis altfel iar cu sprijinul ţărăniştilor, Carol al II-lea şi-a recăpătat tronul (1930-1940).
I. G. Duca nu avea o atitudine conciliantă nici faţă de mişcările extremiste: comunişti sau legionari, mişcări ce ameninţau democraţia şi însăşi fiinţa României Mari. În calitate de şef al guvernului, I. G. Duca avea să ia măsuri pentru dizolvarea Gărzii de Fier. Ca represalii, un comando al acesteia (Nicadorii) îl asasinează pe premier în gara de la Sinaia la 29 decembrie 1933. O placă memorială este aşezată acolo - îmi aduc aminte, copil fiind în vacanţe la munte, că o citeam cu mare curiozitate de fiecare dată când treceam pe sub ea.
I. G. Duca este înmormântat, conform dorinţelor sale, în cimitirul din satul Urşani, nu departe de Măldăreşti - ultima dorinţă modestă a unui om excepţional, dar care totodată şi-a păstrat o simplitate naturală. Astfel de oameni de stat, mai rar întâlnim astăzi. Moştenirea sa rămâne vie la Măldăreşti.
Vizita casei memoriale prilejuieşte admirarea unor obiecte personale ale politicianului sau obiecte vechi din vremea sa. Interioarele sunt deosebite, atmosfera interbelică, rafinată. Veţi afla multe informaţii interesante de la ghida muzeului. Nu omiteți să vedeți și mica grădină de lângă casă, un colț foarte liniștit.

Este interesant de ştiut că într-o anexă a casei memoriale turiştii se pot caza, în condiţii foarte bune, cu doar 60 de lei pe noapte. Sunt disponibile grupuri sanitare individuale şi o bucătărie comună la 3 camere. Puteţi afla mai multe informaţii consultând site-ul Muzeului Judeţean Vâlcea.

Fotografii (1,2,3,4): Mirela Bena


I. G. Duca Memorial House

Ion Gheorghe Duca (1879-1933) was an important political figure of interwar Romania, a refined intelectual from an illustruous family. Great men and great statesmen especially are bred in several generations, the product of elite schools and a certain upbringing.
Duca's grandfather, Ion Duca, was minister during Alexandru Ioan Cuza's reign (1859-1866).
His father, Gheorghe Ion Duca, was head of the National School of Bridges and Roads and head of the Romanian Railroad Society. A statue of him was erected near the North Trainstation in Bucharest.
Young Duca grew up in Bucharest and was taught in the best schools (Saint Sava Highschool). He then studied law in Paris. At 23 he was already a judge in Horezu area. He shall be forever enchanted by the beautiful places he discovered. Ten years later, in 1912, already a Member of Parliament of the National Liberal Party, I. G. Duca builds a house on the estate that he bought at Măldărești. The estate includes the two fortified boyar houses (kule), Măldărești (Duca) and Greceanu. He was one of the best able to appreciate the beauty of the historical structures, building his house in pure vernacular style. The estate and all on it received a new life under his care.
I.G. Duca was destined for a brilliant political career, becoming several times minister (Agriculture, Internal and Foreign Affairs or Education). He rose to the top of his party hierarchy, becoming president in 1930. In 1933 he was appointed Prime Minister by King Carol II (1930-1940). He was partisan of a hard line towards extremists - Communists and the far-right Iron Guard Party, formations which threatened democracy and the existence of Greater Romania, as it was formed by the Versailles Treaties. Thus, Duca outlawed the Iron Guard because of excesses committed by its members. The reprisal was swift and a commando (the Nicadori) assassinated the Premier in Sinaia train-station on December 29th 1933. A memorial plaque on the site mentions the tragic event. I remember seeing it often in my childhood while waiting for trains, returnig from summer camps - I was kind of fascinated by it and read it again and again, wondering and not quite undrstanding at the time the motives for murdering a man in such a bruta way.
I.G. Duca was burried, according to his wishes, in the small village of Urșani, not far from Măldărești. An exceptional man with a modest demeanor - seldom encountered nowadays. His legacy lives on at Măldărești.
Visiting the memorial house, one can see old furniture and objects belonging to the family. The atmosphere belongs to another age, it is refined, yet retains a form of simplicity. The guide shall give you more information on the whole estate (the kule and the memorial house). The small garden next to the house is very beautiful and should not be skipped.

Good thing to know: tourists can stay at the memorial house. There are rooms with individual bathrooms and a shared kitchen in an annex, for only 60 lei. You can find out more on the site of the Vâlcea County Museum - Măldărești section, including the direct telephone number.

Pictures (1,2,3,4): Mirela Bena





vineri, 22 iunie 2012

Cula I.G. Duca - Măldărescu de la Măldăreşti

Ne aflăm în satul Măldăreşti, la sud de oraşul Horezu şi în apropiere de Mânăstirea Hurezi. Aici veţi găsi cele mai mari, frumoase şi bine păstrate cule din România: Cula Duca-Măldăreşti şi Cula Greceanu, precum şi casa memorială I.G. Duca, construită în pur stil vernacular.
Culele se află, aşa cum şade unor construcţii fortificate, pe un deal lângă sat. Cula Duca este înconjurată de un zid cu poartă înaltă. Silueta ei este inconfundabilă, aţi putut-o vedea în filme precum "Iancu Jianu" (scena în care Adrian Pintea sare pe cal şi iese vijelios pe poarta mare - impozanta culă Duca se află în fundal).
Cula a fost construită de Gheorghiţă Măldărescu la începutul secolului 19, când incursiunile turceşti peste Dunăre erau încă frecvente. Totuşi, poartă numele politicianului liberal Ion Gheorghe Duca (1879-1933) pentru că acesta a cumpărat moşia şi s-a îngrijit ca acest minunat loc, încărcat de istorie, să renască. Vom vorbi mai multe despre figura excepţională şi tragică a lui I.G. Duca în postarea următoare despre casa memorială. Interesant cum istoria veche, a haiducilor, şi istoria contemporană, cu evenimente cruciale pentru istoria secolului 20, coexistă la Măldăreşti.
Nu am putut vizita cula, fiind închisă câteva zile pentru scurte lucrări de amenajare. Nu ne-am supărat: vom reveni curând. În mod obişnuit înăuntru puteţi admira sobele şi stucaturile originale, precum şi mobilier vechi şi obiecte de artă ţărănească şi tradiţională românească. Oricum, nu neglijaţi să petreceţi un pic de timp pe iarba de la Măldăreşti şi să vă încărcaţi cu toată energia pozitivă emanată de acest loc.

Fotografia 3: Mirela Bena

I.G. Duca - Măldăreşti fortified boyar house în Măldăreşti

Măldăreşti is a village south of Horezu town and near Hurezi Monastery and the site of the biggest, most beautiful and best preserved fortified boyar houses (kule) in Romania. You find here the I.G. Duca - Măldăreşti and Greceanu fortified boyar houses and the I.G. Duca memorial house.
They are located on a hill over the village. The Duca kula is surrounded by a high fence and tall gate, its silhouette made popular in postcards and also old Romanian cape and sword movies with boyars and outlaws (the outlaws being the good guys).
The house was built by Gheorghiţă Măldărescuat the beginning of the 19th century, when Turkish raids accross the Danube were still very common. However, it is also named after the liberal politician Ion Gheorghe Duca (1879-1933) for it is this brilliant and elegant figure of Romanian interbellum politics that bought the estate and gave the fortified houses a second life, also building a modest and beautiful country house for himself. Ishall say more about this exceptional and tragic figure when I shall talk about his memorial house. It is interesting how old history with outlaws and medieval-style plundering raids coexists with contemporary history - crucial events of the 20th century.
The kula was not open - a small reorganization was taking place. However, I fully enjoyed the setting and the positive energy felt all around. Normally in the kula you can see an exhibit of old peasant and traditional household items and art objects.

Picture 3: Mirela Bena



joi, 21 iunie 2012

Mânăstirea Hurezi

Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a avut două ctitorii de căpetenie: una laică - Palatul Mogoşoaia şi una religioasă - Mânăstirea Hurezi. Ambele au dus la apogeu arta arhitecturală medievală românească.
Mânăstirea Hurezi se află într-un cadru natural de poveste, la poalele munţilor. Drumul spre mânăstire, din apropierea oraşului Horezu, este bordat de nuci. Intrarea este ca de cetate şi sunt două rânduri de ziduri.
În curtea principală apare minunata biserică a mânăstirii, printre cele mai frumoase din România (dinte toate stilurile, din toate regiunile istorice). Formele exterioare sunt desăvârşite. Decoraţiile de piatră par a fi într-adevăr produsul unui rafinament arhitectural perfecţionat timp de mai multe secole, de la Cozia lui Mircea cel Bătrân până la meşterii lui Brâncoveanu. În interior, pictura este excepţională. Pur şi simplu am stat îndelung să privesc, dintr-un colţ al bisericii, pereţii, bolţile şi cupolele pline de culoare. Fapt interesant, chiar şi bârnele de lemn, ce leagă coloanele, au fost cândva imbrăcate în lut pictat - se mai păstrează urme. Impresionante sunt portretele votive: familia lui Constantin Brâncoveanu şi familia boierilor Cantacuzini - rivali în epocă. 
Am fost de două ori la Hurezi, a doua oară am încercat să zăbovesc mai mult, în linişte, să pătrund frumuseţea şi spiritualitatea locului. Nu simt că am reuşit deplin, am impresia că locul mai are multe secrete, începând poate cu dealurile dimprejur de unde trebuie că priveliştea este minunată.
Mânăstirea Hurezi este un sit înscris în Lisa Patrimoniului Mondial UNESCO.

Fotografii (1, 3): Mirela Bena 

Hurezi Monastery

Constantin Brâncoveanu (1688-1714) had two major architectural realisations, one lay, one religious: Mogoșoaia Palace and Hurezi Monastery. Both are considered to be at the top of Romanian medieval art and architecture, the result of centuries of evolution.
The monastery is found in a marvelous natural setting, in the high hills of Vâlcea County. The road, from Horezu town nearby, is lined with hickory trees. The entrance is like that of a castle and two sets of walls surround the holy place.
In the main courtyard you can see the beautiful church, one of the most beautiful in Romania (among all architectural styles and all historical regions). Its silhouette is perfect. The stone decorations make me think of the historical evolution in Romanian ecclesiastic architecture, from Cozia to Brâncoveanu's masterpiece. The interior frescoes are a masterpiece. I spent long moments looking at all the wonderful scenes and icons on the walls, vaults and domes. There are extensive portraits of Brâncoveanu's family and the poweful Cantacuzène boyar family (in fact rivals in their times).
I visited Hurezi twice. The second time I tried to take all the time to really feel the glory of the place - I feel I have not quite succeeded yet, that the monastery still has many secrets, many places to be discovered. i am certain the hills surrounding it are worth discovering and that they may yield beautiful vistas of the holy place from above.
Hurezi is an UNESCO World Heritage Site.

Pictures (1, 3): Mirela Bena

                                                


vineri, 1 iunie 2012

Mânăstirea Căpriana

"Bate un clopot ca o chemare / La Căpriana în miros de crinişte / Iar de la Putna, sfântă şi mare / Dangăt de aur răspunde în linişte"
Clopotul Învierii, de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici

Am vizitat de două ori Mânăstirea Căpriana din Basarabia, aflată pe drumul Huşi - Chişinău. Este un loc deosebit de frumos, foarte curat şi civilizat, ce a fost restaurat în mare parte recent, o plăcere pentru priviri. Este mai ales un loc încărcat de însemnătate şi spiritualitate pentru români.
Întemeiată în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) de către răzeşii din Mereni, mânăstirea intră sub ocrotire voievodală când domnul Alexandru ia în căsătorie pe nepoata unuia dintre ctitori, Marena (sau Marina).
Biserica este ridicată din nou, din piatră, de către Ştefan cel Mare (1457-1504), acesta devenind al doilea său ctitor.
Astfel, Căpriana se numără printre cele mai importante mânăstiri din Moldova şi ocupă un loc fruntaş, până în zilele noastre printre mânăstirile din strânga Prutului. Poate şi din cauza importanţei sale pentru istoria românilor, pentru legătura directă ce o are cu vechii voievozi, mânăstirea a avut de suferit în perioada sovietică, fiind închisă şi părăsită.
În ultimii 20 de ani mânăstirea a renăscut şi totul arată astăzi foarte îngrijit, dar este păcat că tocmai biserica veche, a lui Ştefan cel Mare,(cea din prima imagine) este încă în lucru, nefiind deschisă. Biserica are elemente gotice dar şi adaosuri ulterioare în stil neoclasic rusesc, precum pilaştrii şi turlele.
Poate fi vizitată biserica cea mare, construită în 1903, superb pictată în interior. Ca şi în catedrala din Chişinău, în naos întâlnim două figuri istorice de mare importanţă: Ştefan cel Mare şi Marele Cneaz Vladimir al Kievului (980-1015), care a creştinat Rusia Kieviană. Astfel, Rusia Ţaristă încerca să stabilească o legătură între două popoare diferite prin doi mari conducători, dar pe care îi despărt 500 de ani!
Căpriana este întotdeauna un popas frumos în drum spre Chişinău şi o vatră de spiritualitate românească.

Căpriana Monastery

"A bell tolls like a call / At Căpriana, in lilly frangrances / And the golden bell toll quietly answers / From Putna, great and holy monastery"
The Resurrection Bell, by Doina and Ion-Aldea Teodorovici (translation by the author of the blog)

 I visited Căpriana twice so far, it is on the Huşi - Chişinău road. It is a beautiful place. Very clean and recently restored, it is a visual delight. It is also a spiritual place of great significance for Romanians. 
The monastery was founded in the times of Prince Alexandru the Good (1400-1432). It received princely patronage after Alexandru married the niece of one of the founders, Marena (or Marina). Stephen the Great (1457-1504), his grandson, built a new monastery, in stone. Thus, he is the second founder of the holy place.  
Thus, Căpriana became one of the most important Monasteries in medieval Moldova and in any case among those east of the Prut river. It is perhaps also because of its great importance for the spirituality and history of Romanians in Bessarabia that the stalinist regime closed down the monastery and allowed it to become derelict. 
In the last 20 years the monastery was largely restored but it is unfortunate that the most valuable element, the old church, built originally by Stepehen the Great, is not yet finished nor open for visits (first image). Its style is gothic with Russian neoclassical additions (the pilasters, the onion shaped domes).  
The large church, built in 1903, can be visited. It has superb interiors. Just like in Chişinău Cathedral, two historical fugures welcome the pilgrim: Stephen the Great of Moldova and Vladimir the Great of Kiev (980-1015), ruler and baptiser of Kievan Rus. Thus, Tsarist Russia wanted to establish a link between two people through two important historical figures, but which are separated by half a millenium!
Căpriana is always a good resting place on the road to Chişinău and an old Romanian shrine.