luni, 28 martie 2011

Casa memorială Emil Cioran de la Răşinari

Locurile deosebite îşi au geniul lor, omul care s-a ridicat dintre semenii săi şi a creat ceva deosebit, prin care a intrat în memoria posterităţii.
Răşinari are mai mulţi astfel de oameni, dar, la nivel internaţional, cel mai cunoscut este filozoful şi scriitorul Emil Cioran (1911-1995).
Cel care a trăit zeci de ani într-o mansardă pariziană printre cărţile sale a văzut lumina zilei la Răşinari, într-o casă mare aflată la margine de uliţă şi la mal de râu. În faţa casei se află acum un bust al filozofului, care ar merita să fie mai bine îngrijit sau realizat dintr-un material durabil.
Din păcate, casa nu se vizitează, dar mie îmi place mult cum arată şi de afară.

Emil Cioran Memorial House in Răşinari

Special places have their special people, individuals that have risen from among their peers to lead extraordinary lives and become immortal in the memories of men.
Răşinari has many such men, but at international level the best known it the philosopher and writer Emil Cioran (1911-1995).
The man who lived mainly a solitary life in an attic in Paris was born in this charming village, in a beautiful house by a stream. A statue of the philosopher is now placed before it but it is unfortunately made of plaster and not very durable. I hope a permanent version shall be made.
The house is privately owned and cannot be visited.

miercuri, 23 martie 2011

Casa memorială Octavian Goga de la Răşinari

"Fraţi buni ai frunzelor din codru,
Copii ai mândrei bolţi albastre,
Sfinţiţi cu roua suferinţii
Ţărâna plaiurilor noastre!
Din casa voastră unde-n umbră
Plâng doinele şi râde hora,
Va străluci odată vremii
Norocul nostru-al tuturora."

Octavian Goga - Plugarii (fragement)

La Răşinari s-a născut poetul, jurnalistul şi omul politic Octavian Goga. Căutaţi, pe o străduţă foarte aproapiată de casa memorială Emil Cioran, casa unde s-a născut "poetul pătimirii noastre".
Octavian Goga este cel mai bine cunoscut ca poet, opera sa fiind pătrunsă de un puternic sentiment patriotic şi redând cu multă empatie trăirile ţăranului român.
Ca gazetar, el a militat neîncetat pentru drepturile culturale şi politice ale românilor din Transilvania, fiind de două ori arestat şi întemniţat de autorităţile austro-ungare. Înainte de începerea Primului Război Mondial trece în România şi participă în 1916 la campania din Dobrogea. Şi-a văzut visul cu ochii la Marea Unirea din 1918
Imaginea lui Octavian Goga este umbrită de activitatea sa politică în care a manifestat orientări antisemite. Numit prim-ministru de Carol al II-lea (1930-1940) în 1938, în timpul scurtei sale guvernări (44 de zile), va fi introdusă o legislaţie potrivit căreia un număr de evrei sunt decăzuţi din cetăţenia română, devenind efectiv apatrizi în propria ţară. Vremurile sumbre de-abia începeau: Carol al II-lea desfiinţează pe 10 februarie 1938 partidele politice, instaurând dictatura regală prin care va controla guvernul direct.
Octavian Goga, ultimul prim-ministru român ales în regim multipartidic (chiar dacă regimul democrat era deja profund afectat de maşinaţiile monarhului), demisionează şi se stinge după câteva luni la conacul său din Ciucea, judeţul Cluj.   

Din cunoştinţele mele, fiind casă particulară, nu poate fi vizitată.

Octavian Goga Memorial House in Răşinari

"Brothers of the forrest leaves,
Children of the bright blue skies,
Sanctify with the dew of your suffering
The earth of our fields!
From your abode where in the shadow
Cry the doina and laugh the hora,
Will someday shine our fortunes."

Răşinari is the birthplace of poet, journalist and politician Octavian Goga. He is known in Romania as "the poet of our suffering". Indeed his ardently patriotic poetry celebrates the beauty of Romania, the culture and folk customs of Romanians but also the harsh peasant life.
As a journalist he has actively supported the cause of Romanians in Austria-Hungary. This has caused him to be twice emprisoned by the imperial authorities, before finally settling in Romania on the eve of World War I. After the entry of Romania into the war on the side of the Entente, he participated as a soldier on the Dobrujan front in 1916. Finally, his dream came true with the Great Union of 1918.
Goga´s image is tarnished by his activity as politician, in which he has displayed antisemitic tendencies. He was named prime minister by King Carol II (1930-1940) for 44 days in the troubled times of the year 1938 when the shadow of war was already looming over Europe. It is his government that passed the first antisemitic laws, which effectively stripped part of the Jewish population in Romania from its citizenship.
He was to be the last prime minister in a multi-party system (although democracy was already largely compromised by the actions of the king). Indeed, on February 10th 1938, King Carol II outlawed all political parties, inaugurating his dictatorship. It was to last until his rule was swept away in 1940 by the desintegration of Romania under the attacks of the Soviet Union and nazi-backed horthyst Hungary.
Soon after his resignation, Octavian Goga passed away on his estate in Ciucea, Cluj county.
The house is privately owned and is not open to visitors.

luni, 21 martie 2011

Răşinari

Mărginimea Sibiului are reputaţia unei zone fermecătoare, cu natură frumoasă şi sate liniştite, pe care nu o dezminte deloc. Foarte aproape de Sibiu se află Răşinari, satul lui Emil Cioran şi al lui Octavian Goga. Este legat și de un tramvai, o priveliște mai rară la sat.
La plimbare prin sat în căutarea caselor memoriale ale acestor mari autori puteţi admira casele, porţile, troiţele satului, puteţi vizita Muzeul Etnografic, iar dacă ajungeţi în preajma cimitirului, împingeţi portiţa şi ţineţi un moment de reculegere: acolo sunt înmormântaţi câţiva mari români!

Rășinari

The Sibiu region is renowned for its charm. Nature is beautiful, the villages are peaceful, its reputation is thus well established. Very close to Sibiu is the village of Rășinari, linked with a trolleybus, a rare occurance. It is the home village of philosopher Emil Cioran and writer Octavian Goga.
You can take a walk through the village, admiring houses, gates, crossroad crosses. The etnographic museum can be visited. The village cemetary is impressive, a place where great Romanians rest eternally.


joi, 17 martie 2011

Sibiu - piaţa mare

Oraşului Sibiu îi voi consacra mai multe articolaşe. Îmi este foarte drag pentru multe motive, obiective sau personale. A devenit emblema turismului românesc, locul unde s-a reuşit punerea în valoare a istoriei, a frumuseţii arhitecturale, a unui model de oraş reuşit: modelul săsesc. Alianţa dintre serviciile turistice moderne şi patrimoniul construit a dat roade şi aici, pe modelul occidental. Sibiul ar putea avea "fiice" pe teritoriul României. Cine ştie, poate Alba Iulia, poate un oraş mai mic, precum Mediaşul? Le aşteptăm cu nerăbdare.
Putem vorbi despre vestigiile medievale ale Sibiului, despre muzeele Sibiului, despre viaţa sa culturală trepridantă. Pentru această primă abordare mă voi rezuma să evoc plăcerea unei plimbări pe o zi însorită pe străzile oraşului şi desfătarea savurării unei îngheţate la cofetăria copilăriei mele din Piaţa Mare.

Sibiu - the Main Square

I shall devote a whole series to Sibiu, a city which I hold dear. It is objectively a beautiful city and also part of my family history. It has become the flagship of Romanian tourism after succeeding in displaying a restored architectural heritage, the heritage of the Transylvanian Saxons. History and tourism made a good match in Sibiu. I hope other cities and towns shall emulate this example, for example Alba Iulia or Mediaș.
We can talk about medieval Sibiu, about its museums, about its bustling cultural life. However, for a first taste, I shall just mention the pleasure of a stroll on a sunny day on the Main Square and the quiet enjoyment of an ice cream cone from my childhood sweetshop.

luni, 14 martie 2011

Castrul Roman Arutela

Menţiune: imaginea de la această postare va fi înlocuită cu ocazia viitoarei vizite la Arutela, pe vreme mai bună pentru plimbare.

Castrul roman de la Arutela a fost construit într-un punct strategic: defileul Oltului. De acolo puteau împiedica pătrunderea raidurilor triburilor dacice (Dacii liberi) şi sarmate (Roxolanii) în Dacia Romană. }n zilele noastre, potrivit unui banc, castrul are un rol nou: acela de filtru de olteni. :) În zona Arutela (mai exact la Turnu Roșu) se trece din Oltenia (Vâlcea) în Transilvania (Sibiu).
Castrul a avut de înfruntat multe valuri de atacatori până să fie părăsit, mai apoi uitat. Vestigiile au fost redescoperite (şi parţial distruse) cu ocazia construcţiei căii ferate în secolul 19. Pe urmă, situl a fost mutat în momentul construcţiei barajului hidrologic iar acum el se află pe marginea Oltului. Se vede foarte bine de pe podul spre Mânăstirea Turnu şi pe vreme frumoasă se poate face o plimbare printre ruine. Copiii se pot juca în mijlocul lor de-a dacii şi romanii.

The Roman Castra Arutela

Arutela is placed at a strategic point: the Olt valley. From that choke point, any raids from south of the Carparthians could be intercepted. Dacians and Sarmatians were the main threats in Roman Dacia (106-175 A.D.). Nowadays there is a joke, saying that the castra is practical as a filter for Oltenians. Oltenia region (Vâlcea county) is adjacent to Transylvania (Sibiu county) and Arutela is on the border. :)
The castra withstood many attacks, then was abandoned and finally forgotten. The archeological site was rediscovered (and partially destroyed) when the railroad was built in the 19th century. Then the ruins were moved to the present site, due to the construction of the hydroelectric dam. They are entirely visible from the bridge leading to Turnu Monastery and in the sunny season one can take a stroll there. Kids can thus play and pretend they are Romans and Dacians.


vineri, 11 martie 2011

Mânăstirea Turnu

V-am povestit cum la Mânăstirea Cozia, aflată la marginea drumului principal pe Valea Oltului, e multă forfotă de turişti şi credincioşi. Aşa trebuie să fi fost şi acum aproape 500 de ani, pentru că sătui de vânzoleala de la drumul mare, doi călugări de la Cozia, dornici de cufundare în rugăciune, s-au retras peste Olt, între stânci, în chilii săpate în piatră. Cu timpul li s-au alăturat şi alţi călugări şi aşa a apărut schitul şi mai apoi Mânăstirea Turnu.
Bisericuţa mânăstirii este foarte mică şi frumos pictată în exterior. În interior, braţele întinse aproape că ating ambele ziduri. În contrast, chiliile sunt impresionant de mari, construite în stil neoromânesc în perioada interbelică. În spatele bisericii se află morminte cu frumoase monumente funerare.
Chiliile călugărilor Daniil şi Misail se văd şi astăzi. Tavanul de piatră e înnegrit de fum, vântul intră prin orificiul ce servea de horn, culcuşul era probabil un braţ de paie... Gândul ni se cutremură imaginând viaţa austeră a monahilor veacurilor trecute.

Turnu Monastery

I was telling you about Cozia Monastery that it is quite busy, being on the main road on the Olt valley. It must have been the same 500 years ago because, tired of the bustling, two monks from Cozia, looking for more quiet and spirituality, have retreated over the Olt river in cells carved in stone. In time, they were joined by other monks and thus the skete and later the monastery Turnu (tower in Romanian) was born.
The monastery church is very small and beautifully painted on the exterior. On the inside, outstretched arms can almost touch both walls. In contrast, the (modern) cells are quite big, built in Neoromanian style in the 1930's. Behind the church there are graves with beautifully carved crosses.
The cells of the two monks, Daniil and Misail are still there today. The stone ceiling is blackened with soot, the wind enters through the small hole serving as a chimney, the bedding was prabably a wreath of hay... One shivers thinking of the ascetic life of the monks of older times.



joi, 10 martie 2011

Mânăstirea Cozia

"Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc."

Mânăstirea Cozia, ctitoria emblematică a Voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), se află la vad bun, drumul Sibiu - Râmnicu-Vâlcea. În evul mediu drum prăpăstios puţin practicat (fiind privilegiat pasul Rucăr-Bran), astăzi pe şoseaua din faţa mânăstirii curg valuri de maşini. În spatele ei curge Oltul şi poate fi admirată, în linişte, pădurea de pe muntele Cozia.
Forfota din faţa mânăstirii deranjează, enervează, dar odată păşit pragul bisericii, istoria şi solemnitatea îşi reintră în drepturi. Zidurile masive şi icoanele vechi ne amintesc de faptul că ne aflăm într-un dintre cele mai vechi ctitorii din ţară. În pronaos se află mormintele Voievodului Mircea, biruitorul de la Rovine, şi al mamei lui Voievodului Mihai Viteazul, doamna Tudora (sau Teodora, călugărită sub numele de Teofana).
Clădirea bisericii este o dantelă de cărămidă şi piatră. De exemplu, mie întotdeauna mi-au plăcut discurile din piatră sculptată, toate diferite. Incita mânăstirii, mult mai recentă, are o arhitectură armonioasă. Peste drum, se află bolniţa, ctitorită de Voievodul Radu Paisie la mijlocul sec. 16, într-o arhitectură similară. Nu uitaţi să vizitaţi şi muzeul: are multe exponate interesante şi se poate ajunge într-un foişor cu o vedere superbă peste Olt.

"Lumea e în aşteptare… turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc;
Şi-ale valurilor mândre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc."
("Umbra lui Mircea - La Cozia" de Grigore Alexandrescu (1844), prima şi ultima strofă)

Cozia Monastery

"The towers' shadows lie over the waves:
Towards both shores they extend themselves,
And the waves' proud, foamy generations
The old monastery wall they rhythmically strike"

Cozia Monastery, the emblematical foundation of Prince Mircea the Old (1386-1418), is found on the main Sibiu - Râmnicu Vâlcea national road, a busy one. In the Middle Ages it was a seldom taken road because it was far rougher. Today waves of cars pass before the monastery gates. Behind it flows the Olt river and the forrest can be admired on Cozia mountain.
The bustle in front of the monastery (at the parking) may be annoying, but once the threshold crossed, you find again the solemnity of this historical holy place. The massive walls and the old paintings remind us that we are in one of the oldest monasteries of Romania. In narthex (the front part) you have the graves of Mircea the Old and of Tudora, mother of Michael the Brave (1593-1601).
The church building is a lace of stone and brick. For instance, I always like the sculpted stone disks, all of them in a different pattern. The rest of the buildings, more recent, have a harmonious architecture. On the other side of the road is another small church, built in the times of Radu Paisie (middle of the 16h century), in a similar architectural style. Don't forget to visit the museum: it has a lot of interesting exhibits and you also have a loggia with a superb view of the Olt river.

"The world awaits... the high towers
Like the ghosts of great ages their heroes they mourn;
And the waves' proud, foamy generations

The old monastery wall they rhythmically strike"
("Umbra lui Mircea - La Cozia" de Grigore Alexandrescu (1844), prima şi ultima strofă - "Mircea's shadow - At Cozia" peom by Grigore Alexandrescu (1844), first and last stanzas - free translation by the author of the blog).



vineri, 4 martie 2011

Căciulata

Căciulata are un nume nostim: "căciula ta". Cel puţin mie aşa îmi place să îl pronunţ uneori când vreau să mă amuz.
Istoria locului se îmbină cu cel al Călimăneştiului: când la sfârşitul secolului 19 se descoperă virtuţile curative ale apelor termale din zonă, mica localitate din apropierea Mânăstirii Cozia devine staţiune.
Şi astăzi se află la Căciulata mai multe complexe hoteliere de mari dimensiuni, construite după război. Mie, cel puţin arhitectural, nu-mi plac. Nu se compară cu elegantele hoteluri şi pavilioane de acum 100 de ani! Aşadar am ales să scot în evidenţă mai degrabă splendidele vile de odihnă şi pensiuni aflate la marginea Drumului Naţional 7.

Căciulata

Căciulata in Romanian may mean "your hat" if pronounced in a certain way, and I fand that funny.
The place's history is very much linked to that of Călimăneşti: when thermal waters were discovered at the end of the 19th century, the small village found close to Cozia Monastery became a resort.
Căciulata has numerous large hotels built in the second half of the 20th century. Most have no architectural value. Myself I prefer the elegant hotels and baths of the Gilded Age. Thus, I prefered showcasing such examples - all found on the edge of National Road nr. 7.



miercuri, 2 martie 2011

Schitul Ostrov

"Ostrov", termen de origine slavă, înseamnă insulă. Dacă insula de la Călimăneşti pe care se află Schitul Ostrov pare un pic ciudată este pentru că a fost înălţată cu mai mulţi metri din cauza barajului hidrologic de la Cozia. Acum malurile insulei sunt betonate iar vegetaţia este relativ tânără. Schitul, ctitorit la sfârşitul domniei sale de Neagoe Basarab (1512-1521), a fost salvat. Soţia lui, Doamna Despina, s-a călugărit tot aici.
Insula este un refugiu liniştit, podul se închide seara iar mânăstirea e încercuită de Olt şi de ziduri înalte. Bisericuţa este deosebit de frumoasă în interior pentru că picturile şi catapeteasma sunt foarte vechi. Par neschimbate de 500 de ani. În exterior pridvorul este din păcate închis cu geamuri fumurii (dar măcar nu din termopan). Protejează pictura dar arată foarte urât, de aceea am preferat să nu pun o poză cu biserica, ci cu uşa de intrare din lemn sculptat. Mie mi-a plăcut foarte mult.

The Ostrov Hermitage

"Ostrov" is a Slavic term, meaning island ("insulă" in the Latin Romanian language). Well, the island at Călimăneşti looks a little bit odd and artificial because it was elevated when the Cozia dam was built. Now the banks are bordered with concrete and the vegetation is still young. The hermitage, built in the times of Neagoe Basarab (1512-1521), was saved. It has an important historical value, since the prince's wife, Despina, retired at this hermitage after his death.
The island is a quiet refuge, the bridge is closed at dusk and the hermitage is surrounded by the Olt river and its own high walls. The tiny church is very beautiful and the paintings are very old and well preserved. Unfortunately the front porch is closed off with dark glass which affects its otherwise graceful silhouette. It protects the porch and its paintings but looks ugly, I could not take a satisfying picture of the whole church because of it.  I prefered putting up a picture of the exquisite sculpted wooden door which I liked very much.